Viitoare mamica singura...

Buna ziua,

Numele meu este Andra, am 21 de ani si sunt insarcinata in 5 luni.
E prima data in viata mea cand intru pe un forum pentru o problema personala, deci va rog sa ma scuzati daca am gresit categoria.
Sa va spun o parte din povestea mea, totul a inceput anul trecut prin ianuarie, am cunoscut un baiat care locuia in Anglia, am decis sa ne intalnim, reactia chimica dintre noi a fost foarte puternica, ne intelegeam bine atat noi doi cat si ai mei au inceput sa il indrageasca foarte mult. Dupa cateva discutii am decis sa ne mutam impreuna in Uk,ai mei hotarand sa vina cu mine, la insistentele prietenului meu.
In luna Martie eram deja logoditi cu planuri de nunta pentru anul precedent. Si, ca orice socoteala de acasa care nu se potriveste cu cea din targ, ne-am tot anulat planurile din diverse motive.
In primele luni totul a fost perfect , nu existau discutii nu ne certam... in schimb dupa o perioada au inceput discutiile, certurile,contrazicerile. Situatia s-a inrautatit cand fratele lui a avut niste probleme atat la locul de munca cat si cu viata personala. Am insistat saptamani intregi sa se mute la noi, m-am gandit ca indiferent de discutii familia ramane familie. Dupa acesta mutare, parca totul o luase razna, nimic nu mai era normal. Uneori parca doar existam, nu mai traiam. Logodnicul meu incercand sa imi spuna mereu ca se vor rezolva lucrurile si va revenii totul la normal, dar parca nici el nu se credea.
In luna Septembrie am aflat ca sunt insarcinata. Chiar daca nu ma simteam si simt pregatita pentru a devenii mamica, am spus ca voi invata cum stau lucrurile, nimeni nu cred ca s-a nascut invatat. 
Totul parca se mai calmase un timp,am zis ca asta a fost ceva care ne-a unit familia in cele din urma, insa in perioada Craciunului au inceput alt fel de discutii intre mine si fratele lui.Parca tot timpul imi cauta nod in papura. I-am spus logodnicului meu de foarte multe ori ca aceasta prezenta nu imi face bine, ca nu am nevoie de astfel de certuri sau discutii, el intorcandu-se la mine spunandu-mi ca vreau sa il despart de familie, ca nu am nici un drept sa ma bag in relatia lor . Desi inca erau multe neintelegeri in ceea ce priveste atmosfera din casa , am hotarat sa nu ii mai spun nimic, chiar daca erau foarte multe lucruri spuse la adresa mea.
In ultimele 2-3 saptamani cred ca nu a existat o zi fara sa ne certam.De multe ori adorm seara pe la 2 si sunt in picioare la 6. In ritmul asta, eu prefer sa raman singura cu bebe, nu as vrea sa creasca intr-un asemenea mediu, sa fie inconjurat de tipete, de urlete. Am toata sustinerea din partea alor mei, insa nu pot sa le cer ajutor financiar. Mi-au oferit mult prea multe. Am incercat sa discut cu prietenul meu, dar toate discutiile au dus la reprosuri si amenintari.
Am nevoie de cateva sfaturi, vreau sa stiu ce as putea face.

Va multumesc anticipat