Silimarina, beneficiile complete ale acestui hepatoprotector natural

Produsele pe bază de plante au devenit din ce în ce mai populare, în special în rândul celor cu boli cronice. Plantatorii și clinicienii au folosit deopotrivă armurariul de sute de ani pentru a trata o gamă largă de patologii hepatice, inclusiv boala ficatului gras, hepatita, ciroza și pentru a proteja ficatul de toxinele din mediu. Astăzi, milioane de oameni consumă produse ce conțin silimarină pentru a susține funcționarea sănătoasă a ficatului.

Cercetătorii și-au concentrat eforturile pe studierea silimarinei, un amestec de flavonolignani extras din armurariu și a celui mai activ ingredient al acestui extract, silibina. Acest articol descrie beneficiile hepatoprotectoare ale silimarinei, ce suplimente există la ora actuală cu silimarină și câteva recomandări despre aceste produse.

Ce este armurariul?

Una dintre cele mai valoroase plante medicinale este armurariul (Silybum marianum). O plantă anuală sau bienală din familia Asteraceae și cu nume englezesc Milk thistle, o plantă de culoare verde mat și înțepătoare cu o tulpină în picioare care poate fi groasă, simplă sau ușor ramificată. Această plantă poate fi găsită în Kashmir, America de Nord, Canada și Mexic, cu frunze mari și o floare roșiatică-violet, care sunt toate spinoase, iar partea medicinală a plantei este fie semințele, fie fructele. Semințele sale conțin aproximativ 70%–80% din flavonolignanii silimarinei și aproximativ 20%–30% compuși polifenolici polimerici și oxidați (cum ar fi taninurile). Printre substanțele chimice benefice care se regăsesc în compoziția plantei de armurariu se află următoarele: acid fumaric, betacaroten, silimarina, siliandrina, silibina, silicristina, silidianina și nutrienți precum: acizii grași, calciul, fosforul, potasiul, seleniul și zincul.

Printre proprietățile sale medicinale, se enumeră următoarele: hepatoprotecție și hepatoregenerare, detofixiere, proprietăți inhibatoare și antihepatotoxice. Consumul de armurariu este cel mai benefic pentru ameliorarea simptomelor afecțiunilor ficatului cum ar fi hepatitele virale, cronice și alcoolice, ciroze sau insuficiențele hepatice. În mod tradițional, planta a fost folosită pentru a crește secreția de lapte, pentru a calma crampele menstruale, pentru a reduce depresia, pentru a reduce calculii biliari și icterul, precum și pentru a îmbunătăți funcțiile splinei și rinichilor.

Ce este silimarina?

Silimarina este componenta activă a acestei plante – ciulinul. Extractul de ciulin este un amestec complex de compuși derivați din plante identificați ca fiind în principal flavonolignani, flavonoide (taxifolină, quercetină) și molecule polifenolice. Acești compuși sunt cunoscuți a fi antioxidanți, pe lângă faptul că au câteva alte proprietăți biologice. Cei patru izomeri principali de flavonolignan din silimarină sunt silibinin, izosilibinin, silichristin și silidianin, dar cel mai răspândit și activ din punct de vedere biologic dintre aceștia este silibinina (numită și silibină). Aproximativ 50–60% din complexul de silimarină este silibinină, cu ceilalți izomeri de flavonolignan, cuprinzând aproximativ 35%: silichristin (~ 20%), silidianin (~ 10%) și izosilibinin (~ 5%).

S-a demonstrat că silimarina posedă diverse proprietăți farmacologice, cum ar fi activități hepatoprotectoare, antioxidante, antiinflamatorii, anticancerigene și cardioprotectoare.

Efectele silimarinei au fost, de asemenea, indicate în diferite boli ale diferitelor organe, cum ar fi prostată, plămâni, SNC, rinichi, pancreas și piele.

Datorită proprietăților antioxidante ale silimarinei manifestate prin captarea radicalilor liberi și creșterea concentrațiilor de glutation, ea poate fi utilizată în tratamentul hepatitei și cirozei hepatice și în intoxicațiile cu ciuperci.

Conform studiilor farmacologice, silimarina a fost acceptată ca produs pe bază de plante sigur, deoarece utilizarea dozelor fiziologice de silimarină nu este toxică.

Principalele efecte adverse raportate sunt durerile de cap, gastroenterita și simptomele dermatologice, dintre care simptomele gastrointestinale sunt cele mai frecvente.

Care sunt beneficiile silimarinei

Hepatoprotector

Ficatul este organul cheie al metabolismului, iar excreția este expusă în mod continuu și variat la xenobiotice datorită poziționării sale strategice în organism. Toxinele absorbite din tractul intestinal intră mai întâi în ficat, rezultând o varietate de afecțiuni hepatice. Astfel, bolile hepatice rămân una dintre problemele grave de sănătate. Leziunile hepatice variază de la hepatită acută la carcinom hepatocelular, fiind cauzate de apoptoză, necroză, inflamație, răspuns imun, fibroză, ischemie, expresie modificată a genelor și regenerare.

O persoană poate folosi diferite părți ale plantei de ciulin pentru a trata diverse afecțiuni de sănătate, așa cum am menționat deja mai sus, prin multiplele sale proprietăți, inclusiv ca ceai sau ingredient activ în cremele pentru piele.

Cu toate acestea, cea mai frecventă utilizare a silimarinei este pentru problemele hepatice.

• Ciroza

La nivel mondial, aproximativ 2 milioane de oameni mor anual din cauza bolilor hepatice, ciroza (a 11-a cea mai frecventă cauză de mortalitate) provocând aproximativ 1,16 milioane dintre aceste decese. În țările occidentale industrializate, principalele cauze de ciroză sunt acum alcoolul și boala ficatului gras nealcoolic, în timp ce hepatita B este încă una dintre principalele cauze în multe regiuni din Asia.

Silimarina poate îmbunătăți funcția hepatică și poate reduce simptomele de ciroză sau cicatricile hepatice. Cu toate acestea, dovezile sunt contradictorii.

Un studiu din 2020 care detaliază potențialele utilizări ale silimarinei pentru ficat a remarcat efectele sale asemănătoare antioxidante la persoanele cu ciroză. Analiza a continuat spunând că silimarina poate fi legată de rate mai scăzute de mortalitate la pacienții cu ciroză și boală hepatică.

• Hepatita C

Oamenii folosesc uneori ciulinul de lapte pentru hepatita C, o infecție virală a ficatului.

Un sondaj realizat în Statele Unite a raportat că 23% dintre cei intervievați au folosit suplimente din plante pentru hepatita C, silimarina fiind cea mai comună alegere.

Deși silimarina poate fi utilă în hepatita C, sunt necesare mai multe cercetări pentru a susține aceste afirmații.

Deși mecanismul de acțiune nu este complet demonstrat, s-a raportat că silimarina are proprietăți antioxidante, imunomodulatoare, antifibrotice, antiproliferative și antivirale. După cum am menționat anterior, proprietățile hepatoprotectoare ale silimarinei sunt manifestate prin captarea radicalilor liberi și creșterea conținutului celular de glutation.

Reduce colesterolul

Silimarina este o substanță lipofilă și se leagă strâns de compușii membranei plasmatice, crescând astfel rezistența membranei plasmatice și împiedicând ruperea și dezintegrarea membranelor. Studiile clinice sugerează că silimarina poate fi utilizată ca agent de scădere a colesterolului la pacienții cu hipercolesterolemie. Are, de asemenea, proprietăți inhibitoare împotriva grăsimilor necorespunzătoare din sânge. Acest beneficiu se manifestă prin reducerea sintezei de colesterol în ficat și scăderea colesterolului din sânge prin inhibarea absorbției acestuia în tractul gastrointestinal. De asemenea, prin această scădere dramatică a absorbției colesterolului în sânge, scade nivelul colesterolului și colesterolului ”rău” (LDL) și crește dramatic colesterolul ”bun” (HDL) din sânge.

Susține imunitatea

Suplimentele cu silimarină pot ajuta la întărirea răspunsului imunitar al unei persoane. Ar putea ajuta organismul să lupte împotriva infecțiilor, precum și să reducă inflamația cronică produsă de sistemul imunitar.

Mai multe studii au sugerat că silimarina are efecte imunomodulatoare. Cercetătorii au descoperit că silimarina a stimulat sistemul imunitar. De asemenea, a suprimat un sistem imunitar hiperactiv pentru a reduce inflamația cronică implicată în afecțiuni precum astmul și rinita alergică.

Un studiu din 2016 pe un model animal a constatat că extractul de armurariu a îmbunătățit imunitatea.

Acest beneficiu al silimarinei este în prezent studiat intens, deoarece studiile anterioare nu au arătat cu exactitate mecanismul prin care silimarina menține imunitatea persoanelor, este nevoie de o cercetare în detaliu cu privire la acest beneficiu.

Ajutor în lupta cu kilogramele

Silimarina este uneori folosită pentru a promova pierderea în greutate, dar există foarte puține cercetări care să susțină capacitatea sa de a îmbunătăți pierderea de grăsime sau de a îmbunătăți compoziția corporală.

Un studiu recent a evaluat efectele utilizării extractului de armurariu asupra șoarecilor cu obezitate. În ciuda faptului că au consumat cantități similare de alimente, șoarecii care au primit armurariu au pierdut aproximativ 5% din greutate, în timp ce grupul de control a continuat să câștige în greutate pe tot parcursul studiului.

O mână de mici studii umane au evaluat efectele armurariului asupra anumitor simptome metabolice asociate cu obezitatea, cum ar fi rezistența la insulină și inflamația, dar niciunul nu a analizat în mod specific capacitatea acestuia de a promova pierderea în greutate.

Deși rezultatele sunt promițătoare, un singur studiu pe animale nu constituie suficiente dovezi pentru a determina în mod fiabil dacă silimarina poate ajuta la pierderea în greutate la oameni; pentru aceasta, este nevoie de mai multe cercetări.

Proprietăți antioxidante și detoxifiante

Producerea speciilor reactive de oxigen este o consecință naturală a unei varietăți de reacții biochimice esențiale din ficat, în mare parte legate de procesele implicate în detoxifiere. Expunerea la niveluri ridicate de toxine (de exemplu, alcool, medicamente hepatotoxice) sau oxidarea intensivă a acizilor grași liberi (adică rezistența la insulină) duce la producerea anormală de specii reactive. Dezechilibrul rezultat, cu prezența persistentă a radicalilor liberi care nu sunt neutralizați de antioxidanții endogeni creează o afecțiune numită „stres oxidativ”, care este implicată în patogeneza unei varietăți de afecțiuni hepatice, inclusiv fibroza hepatică.

Neutralizarea radicalilor liberi, proprietățile antioxidante și neutralizarea toxinelor se numără printre efectele protecției ficatului prin silimarină. Principiul activ poate opri degradarea celulară, împiedicând astfel îmbătrânirea prematură a organismului.

Funcția antioxidantă a silimarinei și a nanocristalelor sale este de a preveni formarea radicalilor liberi prin inhibarea specifică a enzimelor care produc specii active oxigenate.

Suplimentele cu silimarină

Extractul brut de silimarină este lipofil și slab solubil în apă, astfel încât numai aproximativ 20-50% este absorbit din tractul gastrointestinal după ingerare. Din acest motiv, formulările de suplimente cu silimarină existente azi pe piață s-au străduit să îmbunătățească biodisponibilitatea orală și solubilitatea preparatelor de silimarină, dar produsele care conțin silimarină disponibile comercial diferă semnificativ în ceea ce privește conținutul, dizolvarea și biodisponibilitatea orală a ingredientului activ silibinină. În 1995, Rottapharm/Madaus a inventat o metodă de procesare care a produs o silimarină de înaltă calitate (puritate 90–96%; aproximativ 60% din conținut fiind silibinină) cu un profil de dizolvare îmbunătățit (> 90% silibinină eliberată); această metodă avansată de procesare a fost ulterior brevetată în 2014 sub denumirea comercială Eurosil 85®. Majoritatea cercetărilor clinice publicate asupra silimarinei au folosit acest preparat farmaceutic standardizat.

Formularea de silimarină derivată prin metoda de extracție Eurosil 85® conține 60% silibinină și are o biodizolvare de până la 85%. Prin urmare, suplimentele cu silimarină disponibile în comerț, la o doză zilnică de 3 capsule, furnizează 420 mg de silimarină, corespunzând la 250 mg de silibinină.

Nu există linii directoare cu privire la o doză standard de silimarină. Atunci când medicul sau farmacistul recomandă un supliment cu silimarină, va comunica și doza recomandată, ea fiind de obicei listată pe eticheta nutrițională a suplimentelor.

Studiile actuale folosesc o gamă largă de doze. S-a raportat că silimarina este sigură la doze de 700 de miligrame de trei ori pe zi, timp de 24 de săptămâni.

Este nevoie de mai multe cercetări înainte de a putea fi recomandată o doză standard de silimarină.

Formulările suplimentelor sunt multiple, în principiu, în farmacii veți găsi tablete, capsule sau drajeuri ce conțin silimarină.

Recomandări finale pentru silimarină

Pentru un beneficiu maxim, tratamentul cu silimarină trebuie inițiat cât mai devreme posibil la pacienții cu boală hepatică grasă și alte manifestări distincte ale bolii hepatice, cum ar fi insuficiența hepatică acută, când potențialul de regenerare al ficatului este încă ridicat și când se îndepărtează stresul oxidativ, cauza citotoxicității, se pot obține cele mai bune rezultate.

Tratamentul cu silimarină poate fi recomandat  doar de către farmacist și/sau de către medic.

Pe lângă multiplele beneficii pe care silimarina le are, pacienții care administrează suplimente cu silimarină trebuie să cunoască și efectele secundare ale acestei substanțe ca parte din recomandarile farmacistului atunci când se eliberează produse ce conțin silimarină. Armurariul este, în general, considerat a fi sigur, dar totuși este posibil să aveți reacții adverse, atunci când îl luați. Aceste reacții adverse pot fi ușoare sau severe. Trebuie să urmați instrucțiunile de dozare, pentru a preveni efectele secundare. În general, cu cât doza este mai mare, cu atât este mai mare riscul de efecte secundare.

Efecte secundare frecvente

• Greaţă
• Diaree
• Stomac deranjat
• Balonare
• Durere de cap
• Reacții ale pielii (erupții cutanate, eczeme, prurit)
• Dureri articulare

De obicei, efectele secundare se vor diminua odată ce încetați să utilizați produsul cu silimarină.

Efecte secundare severe

În ocazii extrem de rare, ciulinul a provocat reacții alergice severe, precum și șoc anafilactic. Toxicitatea ficatului a fost observată la doze foarte mari (10 până la 20 de grame pe zi) de silibină.

Sursa foto: Shutterstock