3 idei pentru a traversa perioada adolescenței

Adolescența este o perioadă din viața copiilor noștri care vine cu noi provocări și noi butoane apăsate în relația cu ei. Pe unele dintre noi ne sperie această perioadă cu toate schimbările care se petrec.

În primul rând, puii noștri cresc, corpul lor se transformă și parcă ne e teamă că nu îi mai recunoaștem sau că pierdem copilul drăguț care ne încăpea în brațe până mai ieri.

Apoi, se petrec schimbări la nivel de comportament care, uneori ne pun în dificultate, din nou ne întâlnim cu ceva nou de la micii oameni, care nu fac altceva decât să își caute propriul drum înspre a deveni adulți.

Cum să traversăm această perioadă având grijă de noi, de copii și de relația dintre noi?

Iată 3 idei pentru mamele de fete, izvorâte din experiența mea de mamă de pre-adolescentă, care pot fi adaptate și în cazul în care sunteți mame de băieți.

Acestea se pot aplica la orice vârstă a copilului, dacă este mic, atunci te pot ghida în pregătirea pentru adolescență. Iar dacă este deja adolescent, cred cu tărie că niciodată nu este prea târziu să ne transformăm relația dintre noi.

1) Intenția contează.

Ce relație îmi doresc să clădesc cu fiica mea? Care sunt valorile pe care doresc să le trăim în această relație?

Te invit să închizi ochii și să te vizualizezi pe tine și pe fiica, întâi la vârsta adolescenței și apoi, să o vezi ca adult.

Cum ai vrea să fie relația dintre voi?

Cum ai vrea să se raporteze la tine?

Cum comunicați?

Cum petreceți timpul împreună?

Ce valori îți dorești să fie vii în ea?

Dacă ești ca mine și ca alte mame care au făcut acest exercițiu, bănuiesc că îți dorești să aveți comunicare deschisă, încredere reciprocă, apropiere și să o știi un om care are grijă de sine, știe să se prețuiască, are relații autentice și este împlinită.

Cum poți cultiva încă de pe acum aceste valori?

Din experiența mea, cel mai de folos este să îmi stabilesc această intenție legată de relația cu fiica mea și să o las să mă ghideze. Ca un far după a cărui lumină mă uit atunci când mă pierd în micile sau marile provocări cotidiene.

Eu îmi doresc să cultivăm Încrederea în relația noastră. Să poată veni la mine cu orice i se întâmplă și să aibă încredere că o primesc în brațele mele, că poate să se manifeste oricum simte în acest spațiu de siguranță.

Și atunci, mă întreb dacă unele comportamente ale mele servesc acestei intenții.

De exemplu, aleg să îi las responsabilitatea asupra pregătirii pentru școală – teme, teste, proiecte – și să ceară ajutor, dacă are nevoie.

Nu mă duc la finalul zilei să o verific dacă și-a făcut temele, nu o ascult la lecție, nu verific dacă și-a făcut proiectul conform cerințelor.

Aceasta nu înseamnă că nu mă interesează deloc de școală și de pregătirea ei.

O pot întreba dacă are nevoie de sprijin, dacă i se pare greu ce are de pregătit ca temă sau pentru test, dacă i se pare interesant proiectul la care lucrează sau care este partea ei de contribuție, dacă lucrează în echipă.

Deschid un dialog din curiozitate și interes pentru munca ei, în care o invit să îmi povestească ce simte. Intenția din spate este una de comunicare și curiozitate și nu una de control.

Controlul l-am lăsat la ușa intenției de a cultiva Încrederea între noi.

2) Timp petrecut doar de dragul de a sta împreună.

Timpul de calitate cu copila contribuie la alimentarea resurselor interne pentru fiecare dintre noi. De iubire, de bucurie, de conexiune, de empatie, de încredere. Servește construirii relației pe care o doresc cu fiica mea.

Este vorba despre acele momente pe care le petrecem doar ca să ne bucurăm de compania reciprocă, fără vreo agendă proprie de a o învăța ceva sau de a schimba ceva în comportamentul ei.

Câteva idei de timp de calitate 1 la 1 sau în familie, care vin din ce facem noi și din ce o pasionează pe fiica mea.

Jucăm board games în familie. Mai ales în vacanțe, facem câteva seri în care jucăm Monopoly, Rummy sau Dixit.

Ne distrăm, râdem, ne încurajăm reciproc sau concurăm unii cu alții.

Fata mea este pasionată de gătit, cu ceva timp în urmă făceam clătite împreună, acum preferă să facă singură preparate din ce în ce mai diverse. Așa că am luat rolul de asistentă, în sensul că mergem împreună la cumpărături, sau fac acele sarcini din bucătărie pe care mi le cere, spăl vasele. În rest, mă străduiesc să nu-mi dau cu părerea privind pașii parcurși. Sunt acolo să asist unde este nevoie de mine.

O altă pasiune de-a ei este machiajul, așa că o invit să mă machieze. Am fost surprinsă să învăț lucruri noi de la ea, eu nefiind pasionată de acest subiect. Și să mă bucur de rezultatul sesiunii de machiaj.

Așadar, pe lângă aceste 3 idei de mai sus, timpul de calitate mamă-fiică se poate traduce în orice activitate vă face plăcere amândurora.

Poate vă colorați unghiile una alteia, mergeți la shopping împreună și probați în cabină diverse ținute și vă dați feedback reciproc, pictați împreună, dansați sau ieșiți la o plimbare și povestiți despre ceea ce vrea ea. Am observat că poveștile despre mine adolescentă sau la școală au mare succes și trezesc curiozitate și multe întrebări.

3) Conectare înainte de corectare

Aceste cuvinte mă însoțesc ca și ghid în relația cu fiica mea, pentru că am observat că atunci când nu mă conectez cu ea înainte de a-i cere să facă ceva, e ca și cum mă dă pe mute și nu mă aude. Pentru că nu o forțez sau condiționez să facă ce “trebuie”, ci doresc să facă lucruri din înțelegere și motivație intrinsecă.

Conectare este despre a petrece timp împreună doar de dragul de a fi împreună, așa cum am povestit mai sus.

Dacă abia ne întâlnim la finalul zilei sau când vine de la școală, conectare poate să însemne să îi povestesc eu cum mi-a fost ziua și să o întreb „tu cum ești?” sau „ce ți-a plăcut azi la școală?”. Ori să observ „ești obosită și ai vrea să stai în tăcere și să te relaxezi?”.

Este despre a o vedea, a fi martoră la starea ei, a alege să văd lumea din papucii ei, pentru acele momente.

Corectare este despre a face orice acțiune sau transformare a unui comportament care nu servește.

De exemplu, am avut un moment în care a ieșit afară, iar regula stabilită este să nu meargă la magazin și să își ia dulciuri. Când a venit în casă, am observat că făcuse exact invers, având în rucsac o cutie de bomboane.

Am invitat-o să vină și să vorbim.

Nu am trecut direct la „de ce ai făcut asta? Nu știi că ți-am spus să nu o faci, pentru că nu e bine înainte de masă etc”.

Am respirat adânc, amintindu-mi intenția de a cultiva încrederea între noi. Și apoi am exprimat cum mă simt eu când văd cutia de bomboane în rucsac.

„Mă simt tristă și neputincioasă pentru că este important pentru mine să avem încredere una în cealaltă, să ne respectăm cuvântul dat. Sau să discutăm despre ce am agreat împreună, dacă nu ne mai convine ce am stabilit. Tu cum te simți legat de acest lucru?”

Am întrebat-o și ce ar face în locul meu în această situație, ca să păstrăm și să avem încredere una în cealaltă.

Practic, m-am adus cu vulnerabilitate în fața ei, vorbind despre mine, emoțiile și nevoile mele și invitând-o la un dialog despre cum este pentru ea. Și ce am putea face împreună ca să ne fie bine și să respectăm ceea ce agreăm.

Astfel, s-a deschis un dialog în care mi-a povestit mai multe lucruri de la școală, din relațiile cu prietenele ei, lucruri care o frământau.

Fără conectarea dintre noi nu cred că era posibil acel dialog și noi soluții negociate și agreate împreună.

Cum cultiv eu, ca mamă, disponibilitatea pentru fiica mea?

Cele 3 idei de mai sus funcționează și servesc relației atunci când noi, mamele, avem disponibilitate și resurse interne pentru a le aplica.

Iar aceasta depinde de noi și este responsabilitatea noastră să ne alimentăm cu ce avem nevoie, și nu a copilelor noastre.

Resursele interne înseamnă empatie, disponibilitate, răbdare, stare de prezență.

Cum le cultiv în mine, eu ca mamă?

Menționez câteva strategii posibile, cu mențiunea că este un proces de grijă de sine și de nevoile proprii.

Strategii recurente – meditația, respirația conștientă, scrisul în jurnal, ascultare empatică reciprocă împreună cu o prietenă, grup de suport unde să mă exprim și să fiu auzită – cerc de femei, grup de terapie.
Strategii pregătitoare – vin de la muncă sau merg să iau copila de la școală/activități, pot să îmi iau o pauză de 5 minute înainte de a intra în casă sau de a ne întâlni, în care să respir, să meditez, să-mi readuc aminte intenția din relația noastră, să mă centrez, să mă detașez cât pot de celelalte activități ale zilei. Să pot fi prezentă alături de familia mea.
Strategii "pe loc" – pauza și respirația adâncă, în abdomen, cu expir prelung poate fi cea mai la îndemână unealtă când sunt deja în contact cu fiica mea, îmi apasă un buton sau observ că nu sunt prezentă în activitatea pe care o facem împreună.

Dacă ești la început de drum în acest proces al grijii de tine și de nevoile tale, fii blândă și ia-o pas cu pas. Procesul durează atâta cât durează și fiecare mic pas contează. Și este mai sustenabil decât orice plan măreț, de genul, de luni fac meditație 30 de minute în fiecare zi. 3 respirații profunde și conștiente, acum, sunt mai de folos decât planul de meditație de 30 de minute, din viitor.

Poate te ajută și să afli mai multe despre modul în care creierul se dezvoltă în adolescență și care sunt nevoile cele mai importante ale copiilor în această perioadă, din acest articol.

Pentru mai multe idei pentru a clădi și întreține o relație de calitate cu fiica ta, te invit la programul De la Mamă la Fiică.

De la Mama la fiica este programul online, de parcurs în ritm propriu, creat de două mame de fete și traineri internaționali în comunicarea nonviolentă, Monica Reu și Oana Răgălie.

Constă în 11 module video, presărate cu exerciții și practici cu efecte benefice imediate.