Cum iti poti ajuta adolescentul in doliu

Când ne gândim la adolescență, spunem că este o perioadă a distracției, a rebeliunii. Prin niciun gând nu ne-ar trece că ar putea fi o perioadă de suferință cauzată de o pierdere profundă. Cu toate acestea, milioane de adolescenți suferă după moartea unui părinte, a unui bunic, frate, prieten sau profesor.

Un părinte poate muri în urma unui atac de cord, un frate sau o soră poate muri din cauza unui accident de mașină sau din cauza unei boli necruțătoare. Însăși natura acestor decese cauzează adesea adolescentului să simtă un sens prelungit și sporit de irealitate.

Adolescenții se așteaptă ca părinții lor să trăiască veșnic, să fie bunici pentru copii lor. Moartea prematură a unui părinte nu afectează doar prezentul adolescentului, ci și viitorul acestuia. E o perioadă confuză pentru adolescent, care nu mai poate fi numit copil, dar nici adult. Un rol major în recuperarea adolescentului îl va avea familia și cercul de prieteni.

Cum îți poți ajuta adolescentul?

În primul rând, fii alături de el.

Tu vei fi cel sau cea care îl va ajuta să înțeleagă finalitatea morții. Pentru adolescenți moartea este o nedreptate, nu pot și nu vor să accepte acest concept. De aceea, doar după o perioadă de timp ei vor înțelege că cineva pe care îl iubesc a murit și nu va mai reveni. Nu te aștepta ca adolescenții să recunoască realitatea și finalitatea morții în același fel. Unii adolescenți, mai ales cei de 16-17 ani, vor recunoaște această realitate încet, pot părea chiar și indiferenți în legătură cu pierderea suferită. Sentimentul de pierdere completă apare de obicei după trecerea mai multor luni.

Vorbește-i adolescentului tău despre moarte.

Moartea este un fapt din viață, dar oamenii sunt deseori reticenți să discute despre acest subiect deschis. Discuția despre moarte ajuta la risipirea sentimentelor de teamă sau oroare cu privire la acest subiect. De asemenea, cu cât conștientizăm mai repede că suntem muritori, cu atât mai mult vom aprecia și prețui viața noastră și a celor din jurul nostru. Vorbind despre moarte poate fi de ajutor, dar împingând adolescentul să vorbească atunci când nu este pregătit poate provoca mai mult rău decât bine. Adolescentul se va deschide în felul lui, atunci când este gata.

Vorbește-i sincer despre natura și cauza morții, chiar dacă moartea a fost violentă sau autoprovocată.

Tinerii pot face față informațiilor pe care le știu, dar nu și celor pe care nu le cunosc.

Amintiți-vă împreună de persoana care a murit.

Uitați-vă prin albumele foto, spuneți povești despre persoana care a murit. Scrisul poate fi util pentru adolescenții care încă nu sunt pregătiți să vorbească deschis despre amintirile lor.

Ajută-l să găsească un sens.

Când cineva iubit moare, ne întrebăm în mod firesc: de ce? de ce el? Punem la îndoială sensul și scopul vieții. Nu încercați să răspundeți la aceste întrebări pentru el, ci să-i dați anumite direcții. E de dorit să admiteți că și voi vă puneți aceleași întrebări și că nimeni nu are toate răspunsurile.

Ajută-l să onoreze amintirea persoanei pierdute.

Plantați împreună un copac în amintirea celui pierdut.

Cum simte un adolescent durerea pierderii persoanei dragi?

Durerea adolescentului va fi modelată de mai mulți factori, printre aceștia se numără:

• natura relației pe care adolescentul a avut-o cu persoana care a murit;
• vârsta persoanei care a murit;
• circumstanțele decesului;
• personalitatea adolescentului;
• convingerile sale religioase sau spirituale;
• sistemul lui de valori.

Reacția fiecărui adolescent cu privire la moartea unei persoane depinde în mare măsură de relația pe care acesta a avut-o cu persoana care a murit. Cu cât era mai apropiat de persoana care a murit, cu atât mai greu îi va fi.

Relația părinte-copil este relația cea mai importantă din viața unui om. Atunci când această relație este ruptă de moarte, adolescentul are nevoie de o perioadă lungă de doliu, de dragoste și sprijin din partea adulților din viața lui. Probabil cea mai mare influență asupra durerii adolescentului va fi comportamentul părintelui rămas în viață. Chiar dacă părintele nu poate ignora propria durere, acesta trebuie să se concentreze cât mai mult posibil pe sprijinirea adolescentului.

Când sora/fratele unui adolescent a murit, frații îndurerați de multe ori simt:

• vinovăție: „mi-am dorit ca Ioan să plece de acasă și acum a murit”, este un gând comun printre adolescenți;
• frică: când fratele unui adolescent moare, o altă persoană tânără a murit; confruntarea cu această realitate înseamnă și confruntarea cu posibilitatea propriei morți.

De aceea, comunicarea cu adolescentul nostru este atât de importantă. Pot fi evitate adevărate conflicte interioare.

Când o persoană mai în varstă moare, avem tendința de a minimaliza durerea noastră și pe cea a copiilor noștri, spunând că i-a venit timpul sau a trăit o viață lungă, plină. Chiar și atunci când aceste declarații sunt adevărate, avem nevoie de o perioadă de doliu.

În urma unei morți violente adolescentul resimte neîncredere totală. Comunicarea deschisă, brutal de sinceră este necesară într-un moment ca acesta. Nu încerca să ascunzi sau să înfrumusețezi adevărul, oricum va auzi toate informațiile din altă parte. Grupuri de suport și consiliere individuală sunt adesea măsuri de precauție în cazuri de acest gen. Chiar dacă adolescentul pare că este bine, asigură-te că și-a exprimat sentimentele și nu se confruntă cu un conflict interior.

Discuția pe care o vei purta cu adolescentul tău după ce acesta a suferit o pierdere este foarte importantă. De aceea, trebuie să folosești un limbaj potrivit. Evită clișeele, precum:

• Vei trece peste asta.
• Fii puternic.
• Cel puțin nu a suferit.
• Cu timpul o să fie mai ușor.
• Încearcă să nu te mai gândești la asta.
• Vei deveni mai puternic.
• Nu ar fi vrut ca tu să fi trist.
• A fost voia lui Dumnezeu.
• E într-un loc mai bun.

Deși sunt bine intenționate, astfel de clișee rănesc deoarece diminuează sentimentele adolescenților, iau din dreptul și nevoia lor de a jeli.

Ce ai putea să spui?

• Îmi pare rău.
• Sunt aici pentru tine.
• Te iubesc. Ești atât de important pentru mine.
• Vreau să te ajut.
• Mă gândesc la tine.

Nu evita să folosești numele persoanei care a murit. Evitarea nu duce la diminuarea pierderii. Vorbește despre persoana care a murit: “îmi amintesc când Marian..”, „m-am gândit la Laura astăzi”. Utilizarea numelui personalizează grija ta.

Suferința cauzată de pierderea unei persoane dragi va duce la schimbări în comportamentul adolescentului tău. Observă tot ceea ce face. Este important să faci diferența dintre un comportament normal și unul care poate fi periculos pentru adolescent.

Comportamentul normal după pierderea unui părinte sau a unei persoane dragi se referă la:

• rebeliune;
• creșterea toanelor;
• impulsivitate / lipsa bunului simț;
• caută mai mult sprijin din partea colegilor/prietenilor;
• tulburări de alimentație;
• o scădere a notelor la școală.

Comportamentul periculos după pierderea unui părinte sau a unei persoane dragi se referă la:

• conflicte puternice cu diferite persoane;
• izolare față de familie;
• depresia cronică și stimă de sine scăzută;
• schimbare dramatică de personalitate/atitudine;
• abuz de alcool, consum de droguri.

Comportamentul periculor trebuie să fie interpretat ca un strigăt de ajutor iar familia trebuie să intervină rapid și decisiv. Ține minte, tinerii sunt rezistenți, puternici și uimitori. De aceea, cu dragoste si sprijin din partea familiei ei pot trece mai ușor peste perioada de doliu.

Tu care crezi că este vârsta potrivită pentru a discuta cu copilul tău despre moarte?