Esti insarcinata si ai ramas singura?

Acest topic vine in ajutorul mamicilor insarcinate care au ramas singure, fie in urma unui divort, fie pentru ca partenerul nu doreste sa se implice in cresterea copilului (sau orice alt motiv).

Afla ce solutii ai si cum poti trece peste acest moment mai dificil din viata ta. In plus, discuta cu alte mamici insarcinate care au gasit forta necesara sa se descurce pe cont propriu si sa priveasca sarcina cu mult optimism.

Nu trebuie sa te simti singura! Ai alaturi de tine o comunitate intreaga de mamici care te pot ajuta cu sfaturi si suport moral.

Citeste despre: 7 sfaturi pentru mamicile singure si Totul despre Sarcina

Buna dimineata.

Va cer scuze de deranj, dar as dori sa va povestesc situatia mea. Sunt un barbat necasatorit, in virsta de 38 de ani, nu beau si nu fumez, am un loc de munca stabil in Italia si un mic apartament. Sunt sanatos, inclus in patul, dar nu pot sa am copiii.

As dori foarte mult sa fac cunostinta cu o mama singura, care sa aiba un copil din alta relatie, sa-l crestem impreuna.

Cred ca a fi numit "tati" este ceva extraordinar.

Daca exista o fata care isi doreste sa faca cunostinta, eu raman la dispozitie prin e-mail, Viber, Whatsapp, Skype, etc., inainte de a ne intilni.

Va multumesc pentru intelegere si va doresc o zi minunata.

Buna sunt Roxana, nu stiu daca  imi raspunde cineva dar incerc sa va zic pe scurt povestea mea, sunt in 14 saptamani, voi fi parinte monoparental, nu stiu ce ma asteapta ideea e ca am vrut sa pastrez acest copil fiindca am 33 de ani si este prima mea sarcina, prietenul meu( 30de ani) nu a fost de acord findca dupa spusele lui decizia trebuie sa apartina la ambii si intra-devar decizia de a pastra copilul  mi a apartinut  si nu am fost de acord sa fac avort ......in  fine a trecut... nu asta e important si de acum incolo :(..

.ideea e ca ma simt singura si am nevoie de voi fiindca am cosmaruri ca poate nu o sa fac fata :(

nu stiu ce ma asteapta;

nu stiu ce inseamna;

nu prea pot sa zic ca as avea posibilitati financiare de a creste un copil dar imi doresc sa l aduc pe lume :)

ai mei ma vor ajuta moral si atat. Ideea e ca am nevoie de sfaturi de cum se creste un copil ce ar trebui sa fac va cer ajutorul;

 sa stiu ce ma asteapta...ce  trebuie sa fac de inceput un program ... :D

Multumesc 

Pentru ca viata bate filmul; sunt casatorita de 3 ani, insarcinata in 6 saptamani si 2 zile; am aflat acum doua zile, eu fericita, el "nepregatit". A fost o relatie presarata de certuri si infidelitati; mi-am dat seama ca acest copil are doar mama, o mama puternica, am decis sa divortez si sa pastrez copilul; astfel de reactii nu ar trebui sa apara, sarcina ar trebui sa fie perioada cea mai frumoasa din viata unei femei! Asa ca multa putere mamelor singure si incredere intr-un viitor mai bun. Va pup pe toate!

buna. am 18 ani si sunt o mamica (in devenire) singura de 4 luni. cu tatal copilului meu am avut o relatie de jumatate de an . ne-am inteles bine , nu am avut certuri,neintelegeri sau ceva de genul pana am aflat ca sunt insarcinata! testul de sarcina la-m facut la cererea lui spunandu-mi k ma-m ingrasat brusc doar in burta si capoate sunt insarcinata.. am zis k nu e posibil (desi mie nu imi mai venise menstruatia de 4 luni!) ,stiam k am probleme k menstra,imi intarzia o luna, ba chiar si doua .. dar nu ma-m gandit k pot fi insarcinata.. chiar vorbeam k prietenea ce-a mai buna(la acea vreme) si plangeam gandindu-ma k nu pot avea copii . dupa cateva zile dupa ce iubitul meu imi spuse k ma-m ingrasat k o sa imi ia test .. mi-a luat! dar nu el , ci prietena mea :) la-m facut si ... a iesit pozitiv :) eram fericita dar si bulversata,nu stiam km sa reactionez... prietena mea a ramas si ea suprinsa.. i\la-m anuntat si pe el si imediat mi-a raspuns ca trebuie sa avortez. dupa cateva zile a fost la ginecologie,sarcina mea era prea mare pentru avort , 16 sapatamani si 3 zile dar bineinteles k el nu a inteles treab asta si a continuat sa caute doctor care isi poate asuma sa imi faca avort la 4 luni. am fost si la ecografie a doua zi, mi-a spus k e un copil normal,k e fetita.. fetita mea:) intr-un final cand a vazut k nimeni nu se baga sa imi faca avort pt e e prea riscant a decis sa ne despartim pt k el nu isi poate asuma! nu are bani de intetinut un copil. acum fetita mea creste in continuare bine sanatoasa la mine in butika,are 35 de saptamani si 3 zile,ma bucur pe fiecare zi de ea,evolitia ei si de faptul ca nu sa putut sa o dau afara pt k eu nici nu voiam. la varsta la care eu cred k va intelege de ce nu are tata ii voi explica si sunt sigura ca va intelege si nu ma va judeca.]

buna,eu am 25 de ani ,sunt divortata si am un iubit cu care am ramas insarcinata ,acum am 8 saptamani de sarcina,cu toate ca este alaturi de mine,prefer sa nu ma mai casatoresc,el isi doreste asta dar eu nu vreau sa ma mut in alt oras si nici sa ma leg la cap iara,ma simt excelent asa,am ajutorul mamei mele si a prietenilor apropiati,ma consider "mama singura" pentru ca asa am decis si ca sunt mandra de decizia mea,un copil este o binecuvantare,un miracol,nu disperati!!!!

Buna . Am 23 de ani sunt insarcinata in 28 de sapt si acum o sapt eu si partenerul meu am decis sa ne despartim. eu o sa cresc copilasul meu singura . acum stau la mama mea dar imi este tare greu sa ma obisnuiesc fara el .. vreau si trebuie sa am puterea sa merg mai departe . imi este greu ca nu am nici prieteni cu care sa ies sau sa vorbesc macar... stiu ca este si va urma  o perioada grea dar ingerasul meu imi va da puterea necesara sa trec peste tot . 

Foarte bine ca nu renunti la copil!Si eu am fost parasita in timpul sarcinii, asta dupa ce amandoi ne-am dorit copilul, nu ne-am certat niciodata, mi-a fost alaturi in timpul sarcinii,avand o sarcina cu probleme, pana in luna a 7 a,cand m-a anuntat printr-un telefon ca nu mai vine acasa.De atunci dus a fost, in afara unei asa zise pensii alimentare pe care o primim lunar, nu mai avem nici un contact(nici macar sa-ntrebe ce face fetita lui). Acum puiul meu are 2 ani si 7 luni, a fost foarte greu si inca mai este, dar ma uit in ochii copilului meu, ma ridic si lupt in continuare pentru fericirea ei. Iar momentele in care ma imbratiseaza si imi spune cat ma iubeste sunt unice si nu se compara cu nimic in lume!E minunat cata putere ne poate da un ingeras, nu va lasati, Dumnezeu face minuni iar daca va binecuvanteaza cu o astfel de minune, inseamna ca stie cat de puternice sunteti!EL nu incredinteaza oricui o asemenea responsabilitate si cred ca astfel de copii care vin pe lume avand alaturi doar mamica, au un scop precis in viata!Nu trebuie sa ne dam batute pentru ingerasii nostri si sa ne mandrim ca pana la urma putem sa ii crestem frumos, ducand o "munca" care in mod normal se duce in doi.Multa putere va doresc!!

buna. am 27 de ani si s intr o situatie disperata. am ramas insarcinata in urma cu 6 saptamani. nu sunt casatorita, insa aveam un iubit de 3 ani.....3 ani plin de certuri si impacari.am aflat de sarcina la o saptamana dupa ce, din nou, ma certasem cu "iubitul meu".nici n a vrut  sa auda, din start a zis sa l dau afara. parintii la fel, ma obliga sa scap de copil de parca ar fi o tumora pe care trebuie s o operez. nu pot si nici nu vreau sa fac asta. insa nici un loc de munca nu am....nici unde sa ma duc. nu stiu daca voi fi in stare sa gasesc cv de munca sa ma pot intretine singura pe timpul sarcinii si apoi sa pot intretine copilul. nu stiu de unde sa incep, de unde sa capat putere. simt ca nu exista dumnezeu si as vrea sa ma asigure cineva ca exista si ca nu ma va lasa singura. uneori cred ca singura solutie este sa mi iau viata...si asa se va incheia tot.... :(:(:(

Un copil iti da puterea necesara sa faci orice! Chiar daca este dificil sa cresti singura un bebelus, mai ales in primele luni, daca ai si sprijinul familiei tale, cu atat mai bine. Nu te gandi ca va fi greu, gandeste-te ca va aparea pe lume o minune pe care o vei iubi mai mult ca orice!

Buna fetelor.

Sunt si eu in situatia de viitoare mamica singura,tocmai ce am divortat si am 6 saptamani de sarcina. Desi a fost un bebe foarte dorit de ambele parti,lucrurile au degenerat si am divortat. Situatia este cat se poate de sumbra,deoarece eu cand m-am casatorit cu el mi-am lasat serviciul ca sa ma mut in orasul in care locuieste el. Acum, sunt acasa la parinti,fara job,fara asigurari medicale doar cu bebe in burtica. Fostul sot se va implica financiar,deoarece isi doreste si el acest copil insa ma ingrozeste ideea de a duce sarcina pana la capat singura,fara un partener. Oricum,de cand i-am vazut inimioara batand la eco,nu pot concepe sa intrerup sarcina,asta e clar,dar parca mi se pare de-a dreptul imposibil sa ma descurc singura. Sper sa gasesc suficiente resurse sa merg mai departe.