Crizele la copii

Voi v-ati confruntat cu crize din partea copiilor?

ca nu vor sa inteleaga ca acel lucru nu este bun pentru ei...sau ca mai dureaza pana le este gata mancarea,etc?

cum au reactionat?

cum ati reactionat?

Copilul nu trebuie nici rasfatat, dar nici tinut din scurt. Trebuie echilibru. Da, asa sunt, sunt nerabdatori, insa trebuie sa li se explice sa aiba rabdare. Adultul se poate impune, dar cu blandete, asa va intelege ca masa delicioasa trebuie sa se lase asteptata. Ei au multa curiozitate, insa nu inteleg si trebuie cumva explicat pe intelesul lor, de aici nerabdarea, ca nu inteleg.

Este adevarat ca sunt situatii cand poate nu ai rabdare, insa trebuie sa te cobori la nivelul, sa ii explici bland"mami, masa nu e gata ca mama de abia acum o pregateste".

eu ma confrunt cu crize delea...mama nu are voie la tv...daca ma vede ca mai mult de un minut nu-l bag in seama ,incepe sa planga

fica mea face crize cand nu-i fac pe palc sau cand nu-i gara mancarea am incercat sa o cert dar atunci urla si mai tare si am ales sa-i distrag atentia cu orice altceva pana e gata papica si ii vorbesc foarte calm si ii zambesc sau ma joc cu ea atunci unita

bebe al meu inca e mic,dar imi palce cum procedeaza theofana si sigur asa voi proceda si eu

Maria a inceput sa ne faca crize la magazin...la cumparaturi....

dar am hotarat sa o luam mai departe ca sotul ar fi preferat sa "nu ne mai faca de rusine"

cand plecam de acasa, stabilim un lucru care si-l doreste ... un fruct...ceva dulce...

isi doreste atat de mult acel lucru, se concentreaza asupra lui ca uita sa faca "crize"

Fiica-mea facea crize pe strada pe la 2 ani si cateva luni. Adica cerea sa o car mereu in brate si, cum nu puteam mereu sa fc asta, hop ! in fundulet pe asfalt. Nu conta unde eram. La inceput mi-era jena si incercam sa o ridic de acolo, vedeam cum privesc oamenii spre noi si ma gandeam ca am un copil prost crescut. In timp , insa, am invatat sa reactionez corect. Ii spuneam ca daca nu se ridica singura o las acolo fiindca eu am altceva de rezolvat. Si plecam. Nu priveam in urma, dar auzeam pasii mici cum alearga sa ma ajunga. I-am facut asa de cateva ori si s-a domolit.

La anumite varste crizele sunt o dovada a personalitatii copilului dar nu trebuie lasate sa se manifeste. Si eu as fi zis ca niciodata copilul meu nu se va tranti pe jos in magazin sa ceara o jucarie, asa cum vedeam la alti parinti, asta pana cand am patit-o pe propria piele.

Si nu vazuse in alta parte ca sa cred ca repeta ca maimutica. Reactia mea a fost ce-i drept rapida, desi eram socata.. mi-am muscat buzele si am plecat de langa ea. In cateva minute era fuga dupa mine, nici urma de lacrimi doar o smiorcaiala sa o iau in brate. I-am zis ca daca se linisteste nu plange si nu tipa o iau in brate altfel, va merge singura acasa... I-a trecut imediat si nici nu a mai repetat figura sa se arunce in fund ca sa iau ceva, spune ea singura ca nu face sa nu o las acolo. 

In rest, mai are momente cand se smiorcaie ca vrea ceva doar asa sa o bag in seama, dar de obicei cand e obosita sau plictisita. si atunci o intreb ce vrea sa faca, o pun la activitati mai grele - cum ar fi sa rupa frunzele de patrunjel pentru mancare sau sa coloreze o carte sau sa construiasca un puzzle, doar doar sa oboseasca si sa doarma. II place sa stea cu mine in bucatarie si sa ma ajute la mancare...desi ii ia 2 ore sa curete doua crengi de patrunjel, dar pt ea e interesant.