Copilul meu nu mănâncă

"Copilul meu nu mănâncă mai nimic." Cred că una din cele mai discutate „probleme” ale părinţilor este alimentaţia copiilor. Rareori auzim părinţi care spun că sunt fericiţi fiindcă bebeluşul sau copilul mănâncă atât cât trebuie. Cei mai mulţi se plâng că nu mai ştiu ce să facă, ce trucuri să folosească pentru a-şi hrăni copiii, că nu ştiu cu ce cresc (poate cu aer sau dragoste?), că nu văd o rezolvare şi se tem ca ei să nu se îmbolnăvească.

Vedem o groază de articole despre cum să aranjezi masa într-un mod cât mai apetisant pentru copil, articole cu reţete şi preparate gustoase speciale pentru copii, legume şi fructe de care nici nu am auzit până să avem un copil – toate astea pentru a ne asigura că îl hrănim atât cât trebuie. Intrebarea la care însă nu prea ne răspunde nimeni este: Ce cantitate de mâncare este necesară unui copil?

V-aţi întrebat înainte de toate dacă porţia pregătită pentru copil este prea mare /prea mică? Cât înseamnă defapt puţin şi ce cantitate de mâncare ar fi suficientă unui copil să crească sănătos? Este suficientă o linguriţă, două, 10, o farfurie întreagă? Iată câteva idei esenţiale din analiza făcută de doctorul Carlos Gonzalez in cartea sa „My Child Won't Eat!: How to Enjoy Mealtimes Without Worry”.

Din ce motive mănâncă un copil?

Pentru a rămâne în viaţă. Pentru a trăi, un organism are nevoie de o cantitate de mâncare raportată la dimensiune. Un câine mănâncă mai puţin decât o vacă şi o vacă mai puţin decât un elefant. Un ciobănesc miortic va mânca sigur mai mult decât un chihuahua. Un copil va mânca întotdeauna mai puţin decât un adult, aşa că renunţaţi să mai pregătiţi pentru copil o porţie de adult. Din start, aşteptarea voastră că va mânca tot din farfurie nu va fi îndeplinită!

Pentru a creşte. Cu cât creşte mai repede un copil, cu atât are nevoie de mai multă mâncare (dar atenţie, raportat la dimensiunile lui). Insă copiii nu cresc mereu în acelaşi ritm. Cel mai rapid cresc în timpul sarcinii (de la o celula la 3-4 kg în doar 9 luni) şi din fericire nu este nevoie să îi hrănim; îşi vor prelua singuri elementele necesare prin placentă. O altă etapă în care copiii cresc de aproape 3 ori în greutate este în primul an de viaţă, perioadă în care au un apetit ridicat. Apoi, începând cu 1 an, cei mai mulţi copii refuză să mai mănânce (sau cel puţin în concepţia părinţilor lor).

In realitate, până la 9-10 ani ei au nevoie de o cantitate mai mică de mâncare pentru a-şi asigura energia zilnică, fiindcă în toată această perioada vor creşte într-un ritm mai mic (îşi vor dubla greutatea de la 1-10 ani). Adolescenţa este o nouă etapă în care copiii cresc intr-un ritm alert, iar mamele cu copii adolescenţi pot confirma apetitul crescut al acestora.

Pentru a se mişca. In general, copiii par să aibă energie nelimitată în ciuda faptului că cei mai mulţi părinţi se plâng de faptul că ei nu mănâncă. De câte ori nu auziţi replicile: „nu ştiu de unde are atâta energie, că nu vrea să mănânce mai nimic”, „de câteva luni are aceeaşi greutate, nu ştiu ce să mă fac cu ea ”, „eu cred că trăieşte cu aer, fiindcă mai mult de câteva linguri de mâncare pe zi, nu vrea”. Defapt, un copil consumă mai puţine calorii pentru acelaşi efort pe care îl face un părinte. Este mai uşor să mergi când ai 12 kg decât atunci când ai 65 kg. Copiii nu ridică greutăţi, sunt căraţi mai ales în primii ani de viaţă (în maşină, în braţe), se odihnesc mai multe ore decât noi. Aşadar, deşi par că fac un efort mai mare decât noi, în realitate nu este aşa.

Cât înseamnă puţin / normal / mult în alimentaţia unui copil?

Argumentul părinţilor că „trebuie să mănânci ca să creşti” este un mit. Copiii cresc în mod natural; singurul caz în care le este afectată creşterea este o perioadă de malnutriţie. Un copil va mânca în mod natural, fără să fie forţat în niciun fel, atât cât are organismul lui nevoie. Ar trebui să gândim tot procesul în sens invers: copiii mănâncă fiindcă sunt în creştere (faţă de copiii cresc fiindcă mănâncă). Copiii nu vor creşte mai repede fiindcă mănâncă mai mult! Vor creşte în acelaşi ritm. Iar un copil de 6 ani va mânca mai puţin în raport cu greutatea lui decât unul de 6 luni, fiindcă ritmul de creştere este mult mai mic.

Copiii au stomacul mic, în consecinţă au nevoie de alimente bogate în calorii dar mici ca volum. Este unul din motivele pentru care majoritatea copiilor mici refuză legumele. Legumele sunt bogate în fibre dar nu au multe calorii iar pentru a furniza necesarul zilnic de calorii, un copil mic ar trebui sa ingereze o cantitate enormă (raportat la dimensiunea lui) de legume. In mod natural, copiii aleg astfel alimentele cu o concentraţie mare de calorii: carne (186 kcal/100 g are carnea de pui), orez fiert (126 kcal/ 100g), banane (91 kcal/100g), pâine, paste. Spanacul (o adevărată obsesie în rândul părinţilor) are 20 kcal/100g, morcovii fierţi (27kcal/100g), varză (15 kacl/100g) şi alte legume au foarte puţine calorii la aceeaşi cantitate ingerată (dacă au fost uscate în timpul preparării; dacă au un conţinut bogat în apă, atunci valoarea calorică scade şi mai mult). O bucată de carne cât un timbru poştal înseamnă mai mult din punct de vedere caloric decât o pungă de spanac; nu-i aşa că acum credeţi că aveţi un copil cu adevărat inteligent în a-şi alege mâncarea?

Laptele matern are ~70 kcal / 100g. Acum mai este de mirare că cei mai mulţi copii preferă laptele matern în locul legumelor? Sau că le este suficientă o jumătate de banană la o masă? Sau că preferă să nu mănânce nimic decât să aleagă supa? Uneori, vor accepta câteva guri din anumite legume, dar doar atât. Un copil al cărei mamă îi umple farfuria de legume şi refuză să îl hrănească cu lapte matern este un copil care suferă de foame. Iar dacă este forţat să le mănânce, va simţi o aversiune atât de mare faţă de legume sau fructe, încât va ajunge să le refuze şi la o varstă mai mare, când le-ar accepta cu plăcere dacă i s-ar fi respectat nevoile în materie de hrană atunci când era mic.

Părinţii se aşteaptă ca un copil de 18 luni să mănânce o cantitate dublă faţă de cât mânca la 9 luni. Nimic mai eronat! Ritmul de creştere la 18 luni este cu mult mai mic decât cel de la 9 luni, aşadar cei mai mulţi copii vor mânca mai puţin. In plus, pe măsură ce alimentele sunt mai consistente (carne, paste, pâine, năut), va fi necesară o cantitate mai mică de mâncare pentru a furniza energia necesară unui copil.

Intotdeauna vor exista diferenţe între copii! Unii vor mânca mai mult decât alţii (de ex, cei care genetic sunt mai înalţi vor mânca mai mult decât cei scunzi) la aceeaşi vârstă. Nu faceţi greşeala de a vă compara copilul cu altul. In plus, aşteptările părinţilor diferă foarte mult în materie de mâncare; sunt mămici care consideră că 2-3 linguri de mâncare sunt suficiente dacă copilul spune că s-a săturat, dar şi mămici care servesc felul 1,2 şi desertul unui copil de 2 ani. Unii copii iau mai mult în greutate într-o anumită perioadă, alţii iau mai puţin. Există diferenţe şi între copiii alăptaţi şi cei hrăniţi cu lapte praf; în general, copiii alăptaţi au o greutate mai mică (dacă ar fi să comparăm graficele de creştere ale copiilor alăptaţi vs cei hrăniţi cu lapte praf) dar şi riscul de obezitate în adolescenţă este mai redus.

Apetitul unui copil este afectat şi de factori fizici şi emoţionali: o boală, stresul provocat de separarea faţă de mamă, apariţia unui frate /a unei surori în familie, tensiuni familiale, forţarea să mănânce. Câţi dintre voi ţineţi cont de acest lucru?

Niciun părinte nu îşi doreşte să aibă un copil obez. Dar sunt mulţi părinţi care insistă să „mai ia doar o linguriţă” atunci când copilul refuză să mai mănânce. Poate că o linguriţă în plus nu va duce la obezitate, dar o linguriţă în plus la fiecare masă, în fiecare zi? Imaginează-ţi că tu ai mânca la fiecare masă încă un sfert de porţie; în câte zile crezi că ai acumula un surplus de greutate nedorită?

De multe ori părinţii nu ţin cont de întreaga cantitate de alimente pe care copilul le mănâncă. Laptele matern este o sursă importantă de calorii, de aceea trebuie să ne aşteptăm ca un copil să mănânce mai puţină mâncare solidă dacă este alăptat în comparaţie cu situaţia în care ar fi înţărcat. Chiar dacă există tendinţa să spunem că „laptele nu se ia în calcul”, în realitate, cantitatea de lapte consumată are un rol decisiv în necesarul zilnic de alimente al unui copil.

Cum să ne asigurăm că mănâncă totuşi ce „trebuie”?

Oferindu-i alternative sănătoase! Poate că va prefera să mănânce doar paste 2-3 zile la rând, dar cu siguranţă în perioada următoare va renunţa la ele în favoarea altor alimente de care organismul are nevoie. Specia umană, la fel ca restul vieţuitoarelor de pe acest pământ, are capacitatea de a se hrăni în funcţie de nevoile sale. Câţi dintre voi mănâncă alimentele în funcţie de vitaminele şi mineralele pe care le conţin? Desigur, ştim că citricele au vitamina C sau că spanacul are fier, dar ştim toate vitaminele, concentraţia lor în alimente şi în funcţie de asta decidem meniul zilnic? Nu. Mâncăm destul de variat, poftim adesea anumite fructe sau legume sau alte alimente care conţin elementele de care corpul are nevoie. Aceeaşi capacitate înnascută o au evident şi copiii, doar că în cazul lor, noi suntem cei care le punem opţiunile în faţă (şi avem chiar un avantaj, acela de a le oferi doar alimente sănătoase).

Chiar dacă oferim zilnic ca opţiune o banană sau un morcov, o portocală sau alte legume, nu de fiecare dată copilul va alege să le şi consume. Dar aveţi răbdare! De multe ori, mai ales când copilul învăţă să ceară sau să vorbească, veţi observa că vor alege singuri anumite fructe sau legume pe care deseori le consumă cu plăcere „între mese”. Nu îi opriţi această dorinţă cu interdicţii precum „îţi strici foamea” fiindcă şi noi, când avem poftă să mâncăm un măr, o vom face, indiferent de cât de apetisant arată felul principal.

Aşadar, respectaţi modul în care mănâncă şi aleg alimentele copiii. Nu îi forţaţi să mănânce, nu îi pacăliţi să mai ia încă o înghiţitură, nu transformaţi masa într-o bătălie de voinţe. Cei mai mulţi copii mănâncă singuri, încă de la 6 luni, cu mare plăcere, dacă li se oferă însă ocazia. Aveţi încredere în copii, cu siguranţă vor mânca atunci când le este foame şi mai mult ca sigur vor face alegerile potrivite nevoilor organismulului dacă voi le oferiţi opţiuni sănătoase: un meniu cât mai variat şi natural.