Coalescenţa labială (alipirea labiilor mici) la fetiţe

Coalescenţa labială este o condiţie medicală ce apare la fetiţe în primii ani de viaţă şi se manifestă prin alipirea labiilor mici (părţi ale aparatului genital feminin). Mămicile pot observa că cele două labii sunt unite printr-o membrană rozalie şi că orificiul vaginal a fost suturat. In situaţiile cele mai grave, copilul nu mai are posibilitatea de a urina, fapt ce duce la necesitatea unei intervenţii urgente chirurgicale. Uneori, coalescenţa labială este însoţită şi de infecţii urinare, datorită impurităţilor acumulate la nivelul membranei respective.

Care sunt cauzele apariţiei coalescenţei labiale?

Alipirea labiilor mici poate să apară la fetiţele cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi 6 ani şi să se menţină până în perioada pubertăţii. Se consideră că nivelul scăzut de estrogen (un fapt normal în primii ani de viaţă ai fetiţelor) şi iritaţiile apărute la nivelul vulvei şi a labiilor (din cauza scutecelor, a materiilor fecale, a săpunurilor sau cremelor folosite pentru igiena sau îmbăierea fetiţelor) sunt două din cauzele care pot să ducă la această condiţie medicală.

Uneori, mămicile nici nu observă lipirea labiilor, mai ales dacă nu este obturată decât o porţiune a orificiului vaginal, iar în anumite situaţii, medicii sunt cei care descoperă acest lucru la un control de rutină sau în urma unui episod de febră fără motive aparente (semn al unei infecţii urinare).

Cum se tratează coalescenţa labială?

Se poate observa o membrană rozalie-albă care sudează cele două labii mici si care obturează orificiul vaginal. In funcţie de gradul de alipire, sunt mai multe situaţii ce pot să apară, caz în care tratamentul aplicat va fi diferit.

Alipirea superficială a labiilor – membrana nu acoperă orificiul vaginal şi se poate subţia şi rupe de la sine atunci când fetiţele ajung la vârsta pubertăţii şi au un nivel crescut de estrogen în organism. Medicul pediatru trebuie să urmărească de-a lungul timpului evoluţia adeziunii. NU este nevoie de niciun tratament in acest caz.

Alipirea moderată sau mare - poate fi acoperită partea inferioară a vaginului, rămânând doar un orificiu care permite eliminarea urinei. In acest caz medicul poate recomanda să nu se intervină în niciun fel (chiar şi daca orificul are doar câţiva milimetri) sau să fie masat locul cu un emolient pe bază de vitamina A şi D pentru a menţine locul ferit de umezeală. Dezlipirea forţată (trăgând cu degetele de labii) nu este recomandată fiindcă provoacă durere, iritaţii şi creează o situaţie traumatizantă pentru fetiţe.

Alipirea completă – care duce la obturarea orificiului vaginal dar si a celui urinar, ducând la dificultăţi mari de a mai elimina urina. Uneori, se manifestă prin dureri la urinare, febră sau usturimi. Tratamentul constă în aplicarea unei creme pe bază de estrogen o perioadă de câteva săptămâni sau până când se observă dezlipirea labiilor. Ulterior este nevoie de o igienă corespunzătoare pentru a preveni o nouă alipire. In anumite situaţii mai grave (rareori) poate fi necesara intervenţia chirugicală sub anestezie totală, caz in care labiile sunt despărţite manual.

Cremele cu estrogen trebuie însă aplicate doar la recomandarea medicului fiindcă hormonul este absorbit în organism (folosiţi mănuşi pentru a nu fi absorbită chiar în propriul organism). Se poate observa pe parcursul tratamentului creşterea uşoară a sânilor, fapt ce va trece de la sine după oprirea tratamentului. Tot în urma opririi tratamentului cu estrogen este posibil să apară scurgeri vaginale asemănătoare menstruaţiei. In ciuda acestor efecte, tratamentul are succes şi labiile se desprind singure (membrana pare că se dizolvă treptat). Atenţie: modul de aplicare al cremei ce contine hormoni trebuie respectat cu rigurozitate, adică doar pe membrană şi în cantitatea recomandată de medic.

In multe situaţii în care coalescenţa labială a fost tratată cu creme sau chirurgical, s-a observat în timp reapariţia acestei condiţii, de aceea se recomandă o igienă atentă pe o perioadă de 6 luni -1 an după tratament care să presupună nu doar curăţarea atentă a zonei, spălarea şi uscarea ei dar şi aplicarea unui emolient care să nu permită menţinerea umezelii.

Cum să prevenim apariţia alipirii labiilor mici la fetiţe?

Deşi una din cauzele apariţiei coalescenţei la fetiţe este iritaţia labiilor (din cauza scutecelor umede, a spălării cu săpunuri sau şampoane iritante, a materiilor fecale rămase în zona genitală), nici cea mai atentă mămică nu poate preveni uneori această condiţie. Mai ales atunci când este asimptomatică, coalescenţa poate să treacă neobservată şi totul să se rezolve de la sine în perioada pubertăţii.

Defapt, principala recomandare este să nu se intervină dacă acest lucru nu afectează fetiţele (nu sunt probleme de eliminare a urinei şi nici infecţii urinare recurente).

Pentru a preveni lipirea labiilor mici este aşadar nevoie să respectăm câteva sfaturi legate de igiena intimă a fetiţelor, un subiect mai rar dezbătut de medicii pediatri sau la cursurile de pregătire dedicate mămicilor.

Sfaturi privind igiena intimă a fetiţelor

• Spălarea zonei genitale după fiecare pipi sau scaun cu apă calduţă din abundenţă (şi săpun pentru bebeluşi în cazul scaunului) dinspre faţă spre spate (dinspre vagin spre anus)
• Uscarea zonei genitale după spălarea cu apă (fapt rareori menţionat de medici sau asistente medicale) folosind tamponarea cu un prosop moale, care nu irită pielea bebelusului. Astfel nu va exista umezeală şi nici riscul ca labiile să se alipească.
• Folosirea unei creme emoliente contra iritaţiilor (după fiecare spălat sau dupa baia bebelusului / copilului) cu rol de a preveni ulterior apariţia umezelii.
• Schimbarea scutecului cât mai des astfel încât zona genitală să rămână uscată.

Reducerea riscului iritării zonei genitale prin evitarea folosirii de lenjerie strâmtă, scutece de unică folosinţă cu număr mai mic sau scutece lavabile care nu absorb suficient de bine sau sunt confencţionate din materiale necorespunzătoare.

Coalescenţa este aşadar o situaţie întâlnită în cazul fetiţelor dar care poate să treacă de la sine atunci când ele ajung la vârsta pubertăţii. Doar în cazul în care medicul pediatru recomandă un anumit tratament (pe bază de cremă sau chirurgical) trebuie intervenit, în caz contrar nu trebuie să ne ingrijorăm şi nici să recurgem la diverse metode ce pot traumatiza copiii (despărţirea labiilor cu degetele, frecarea cu tifon sau aplicarea unor creme naturiste fără recomandarea unui medic pediatru).

O igienă corectă poate preveni apariţia coalescenţei dar reţineţi că, uneori, nici măcar acest lucru nu previne apariţia ei. In cazul necesităţii unui tratament, aveţi răbdare şi urmaţi recomandările medicului (mai ales în cazul cremei cu estrogen când nu trebuie depăşită cantitatea de cremă prescrisă şi mai ales, care trebuie aplicată doar pe membrana dintre labii, nu în toată zona genitală).