Temeri în primul trimestru de sarcina si cum sa le depasesti

Pot să scriu o listă cu o mie de temeri pe care le-am avut în timpul sarcinii. Credeam că sunt eu prea pesimistă, dar am descoperit că multe din prietenele mele gravide aveau cam aceleaşi temeri...poate nu la fel de multe, dar destule.

In fiecare trimestru de sarcină apăreau noi si noi motive de îngrijorare. Cele mai multe din ele erau uşor şi logic demontate de soţul meu, un analist obiectiv al evoluţiei mele. Insă tot au persistat, până la naştere multe temeri care m-au făcut să caut informaţii, să întreb alte mămici, să intreb doctori, să fac cercetări, să ma analizez cu atenţie.

Va spun care sunt temerile mele din primul meu trimestru de sarcină. Primele mi-au bântuit mintea aproape toată sarcina.

Dacă vă regăsiţi în cele de mai jos, vă spun doar atât: gândirea pozitivă vă înfluenţează pozitiv, nu aveţi niciun dubiu. Si veţi vedea şi de ce cred asta.

Imi era teamă că voi pierde sarcina.

Nu cred să fie vreo femeie care să nu se teamă că poate pierde sarcina. Pierderea sarcinii provoacă o suferinţă imensă. Deşi este imposibil să îţi imaginezi ce simte o mamă care a trecut prin asta, inevitabil empatizezi. Ingrijorarea că vei trece prin momente dureroase este greu de ocolit. Iar dacă eşti o mamă care a mai avut o pierdere de sarcină, e cu atât mai greu să gândeşti pozitiv.

Micile sângerări din primul trimestru pun foc pe gaz în multe situaţii şi chiar şi cele mai calme mămici cer sfaturi. Ele sunt normale dacă nu sunt însoţite de crampe sau dacă nu sunt abundente. La implantarea ovulului în peretele uterin (in saptamana 4 de sarcina) apar aceste mici sângerări. Evident, sângerările nu se mai întâmplă în toate cazurile.

Crampele sunt şi ele întâlnite, asemănătoare cu cele menstruale, cauzate de hormonii din organism. Dacă nu sunt însoţite de sângerări mari sau de dureri ascuţite într-o singură parte a abdomenului, nu există motiv de îngrijorare.

Important! Dacă simţi că ceva nu este bine, atunci mergi la medic.

Mesajul unei mamici din comunitate: „Pierderea sarcinii a fost atât de terifiantă pentru mine, încât medicul mi-a prescris ovule cu hormoni ca să fiu sigură că nu se întâmplă nimic. Simplul fapt că zilnic foloseam un ovul mă liniştea suficient încât să nu fac atac de panică. Abia în al doilea trimestru am avut mai multă linişte. Am născut un bebeluş sănatos.” Ioana, 33 de ani, gravidă după 3 ani de încercări.

Imi era teamă că o să am un bebeluş cu malformaţii.

Eu am fost un astfel de bebeluş! Născut cu malformaţii congenitale ale inimii şi care a avut nevoie de operaţie. Poate am fost de două ori mai îngrijorată din acest motiv, dar prietenele mele îmi confirmau că au aceeaşi teamă. La fiecare ecografie puneam un miliard de întrebări despre măsurători, imagini, umbre şi forme. Imi era teamă de malformaţii fizice dar şi de probleme psihice. Mă gândeam că nu pot face nimic să schimb informaţia genetică pe care o transmiteam copilului meu. Puteam doar să aştept şi să văd, sau sa gandesc pozitiv.

Cum am învins teama? M-am gândit că soţul meu a contribuit în mare măsură cu genele lui perfecte şi nu am de ce să mă îngrijorez. Am ales un medic expert în ecografie care să fie suficient de calm să îmi răspundă la multe întrebări şi am făcut testele recomandate în timpul sarcinii. Mi-am proiectat în minte imaginea unui copil sănătos, dar simţeam în inima mea că indiferent de situaţie, îl voi iubi, ajuta, respecta aşa cum şi eu am fost iubită, acceptată, ajutată.

Imi era teamă să nu fac ceva care să pună în pericol sarcina.

O gură de şampanie, fumul de ţigară, căzătura pe gheaţa, mirosul de lavabil din camera bebeluşului... Mă gândeam mereu cu teamă că poate acel moment va provoca o problemă bebeluşului din burtică.

In primele săptămâni de sarcină (până la 12 săptămâni de sarcină) se dezvoltă sistemul neural al bebeluşului. Este perioada cea mai sensibilă din timpul sarcinii când au loc cele mai spectaculoase transformări. De aceea, este bine să ai grijă de tine: să eviţi alcoolul, fumul de ţigară, medicamentele, substanţele toxice. Totuşi, o gură de vin nu va provoca anomalii. Chiar dacă pe moment mă îngrijoram, gândul că a fost doar o excepţie, şi nu regula, a fost suficient cât să am aşteptări pozitive.

Imi era teamă că mă voi îmbolnăvi.

Imunitatea graviduţelor este vulnerabilă în timpul sarcinii. Anumite boli pot duce la un dezechilibru în organism care poate afecta dezvoltarea bebeluşului. Deşi credeam că am scăpat de rubeolă în copilărie, m-am înbolnăvit cu un an înainte să rămân gravidă (spre marea mea surpriză). Evident, că în timpul sarcinii mă temeam să nu iau alte boli pe care nu le făcusem în copilărie.

Amigdalitele au fost mereu pe lista mea de boli dobândite în fiecare anotimp, fără excepţie. Mă gândeam deja cu groază la momentul în care voi fi nevoită să iau antibiotice, o parte din ele cu riscuri de a produce malformaţii în sarcină. De aceea, am acordat o mare atenţie alimentaţiei şi imunizării naturale a organismului. Cred că am consumat camioane întregi de usturoi, lămâi, miere şi fructe. Imposibilul a devenit posibil: nu am făcut nicio amigdalită în timpul sarcinii.

Dacă acorzi o atenţie mai mare asupra a ceea ce mănânci, dacă ai grijă de sănătatea ta şi te informezi despre metodele naturale de prevenire a bolilor, atunci nu ai de ce sa iti faci griji.

Imi era teamă de kilogramele în plus.

10,15,20 de kilograme? Cât în plus înseamnă acceptabil? Eu visam la vreo 4-5 kg în plus şi o burtică rotundă şi frumoasă.

Desi am facut multă mişcare în timpul sarcinii si am avut o alimentaţie în mare parte alcătuită din fructe şi legume am crescut în greutate cu 16 kilograme. Şi pentru că mă temeam că în săptămâna 30 de sarcină nu mai încap pe uşă, mi-am planificat încă de la început o alimentaţie sănătoasă: fără prăjeli, mezeluri, am renunţat la băuturi carbogazoase şi la pâine. În plus, am mers cât pentru restul vieţii mele din aceeaşi teamă că voi acumula prea multe kilograme.

Nu cred că ai o naştere mai uşoară dacă faci sport. Nici nu cred că vei avea o sarcină perfectă dacă mânănci sănătos. Sigur insa nu vei acumula enorm de multe kilograme dacă iei în considerare aceste două sfaturi.

Îmi era teamă de rezultatul analizelor.

Procente, riscuri, cifre... Interpretarea rezultatelor pentru analizele din sarcină este o combinaţie de statistică, analiză matematică, lingvistică şi chimie. Puţin din toate şi ceaţă totală. Risc crescut de sindrom Down... să fac sa nu amniocenteză? Amniocenteza are la rândul ei risc de avort spontan. Si dacă se infirmă bănuială dar pierd sarcină? Dar dacă se confirmă şi măcar sunt pregătită când se va naşte bebeluşul? Atâtea decizii şi atât de multe alegeri bazate pe cifre, nu pe ceea ce simţi, sper, crezi. Mi s-au părut momente dificile şi decizii grele. Dar mă număr printre mămicile care au învins statistica. Şi tot sarcina mi-a confirmat că întotdeauna e bine să îţi asculţi instinctul!