Intreruperea de sarcina

O intreruperea de sarcina nu este de dorit însă uneori, din păcate, este necesară. Fie că ne referim la cazul în care bebeluşul are anumite malformaţii şi nu se poate dezvolta normal în perioada de gestaţie, fie că discutăm despre situaţia în care viaţa mamei este pusă în pericol de evoluţia sarcinii, întreruperea sarcinii este o soluţie pentru o sarcină cu probleme.

• Decizia de intrerupere de sarcina
• Metode de intrerupere de sarcina
• Riscurile unei intreruperi de sarcina
• Cand e necesara intreruperea de sarcina
• Sfaturi dupa intreruperea unei sarcini

Cum să iei decizia de intrerupere de sarcina

In România o întrerupere de sarcină la cerere se face în mod legal până la 12 săptămâni. Doar în cazuri medicale se poate face avort şi mai tardiv însă medicul va decide împreună cu pacienta care este cea mai bună soluţie pentru a nu-i pune viaţa în pericol şi astfel încât riscurile să fie minime.

Avortul este cu siguranţă o experienţă traumatizantă. Asigură-te că ai cântărit bine avantajele şi dezavantajele înainte să iei această decizie, dacă ea nu are la bază motive medicale.

O sarcina neaşteptată dar care evoluează normal nu trebuie întreruptă din motive pe care le-ai putea depăşi (criterii financiare, tatăl nu recunoaşte copilul, motive de carieră sau vârstă, depresia in timpul sarcinii). Avortul poate să afecteze definitiv capacitatea de a avea copii, de aceea riscurile trebuie analizate iar decizia foarte bine documentată. Dacă ai cea mai mică urmă de nesiguranţă, nu alege acestă procedură. Discută cu familia, prietenii sau comunitatea de mămici – dacă au trecut printr-o situaţie asemănătoare te vor ajuta cu siguranţă sfaturile lor. In cazul oricărei decizii de avort (fie că e necesară medical sau nu) îţi recomandă consultarea unui psiholog care are rolul de a te ajuta să depăşeşti acest moment dificil.

Pentru această procedură asigură-te că mergi într-o unitate medicală acreditată, că ai toate condiţiile de siguranţă şi igienă, că eşti asistată de medici specialişti şi toate întrebările şi preocupările tale îşi primesc şi răspunsul.

Metode de intrerupere de sarcina

Sunt mai multe metode de întrerupere de sarcina, în funcţie de numărul de săptămâni de sarcină, starea de sănătate a mamei, indicaţiile medicului şi istoricul medical:

• Intrerupere de sarcină pe cale chirugicală
• Intrerupere de sarcină prin medicamente

Intreruperea sarcinii pe cale chirugicală

Avortul prin chiuretaj – este metoda cea mai utilizată la noi în ţară deşi are riscuri ridicate. Se foloseşte un aparat medical asemănător unui cleşte care smulge fătul pe bucăţi din uter. Ulterior este îndepărtată şi placenta cu ajutorul unei chiurete. Pacienta suferă pierderi de sânge mari dar riscă perforarea uterului sau alte complicaţii interne.

Avortul prin aspiraţie – presupune introducerea unui instrument de aspirare prin colul uterin şi extragerea fătului, pe fragmente, din interiorul cavităţii uterine.

Avortul prin cezariană – are loc atunci când sarcina este mai avansată şi este singura metodă de a elimina fătul din uter. In cele mai multe cazuri fătul primeşte o injecţie letală imediat după extragerea din uter dar oricum şansele lui de supravieţuire sunt extrem de mici (mai ales dacă operaţia are loc până în 5 luni).

Operaţie de extragere a ovulului fertilizat din trompele uterine  - se aplică în cazul sarcinii extrauterine şi trebuie efectuată cât mai aproape de data concepţiei pentru a nu exista riscul de rupere a trompei uterine.

Metoda chirurgicală este riscantă şi poate avea drept consecinţe:

• leziuni ale colului uterin sau perforarea uterului
• leziuni ale organelor interne
• infecţii
• hemoragii puternice
• riscul apariţiei unei sarcini extrauterine în viitor
• sterilitate

In plus, consecinţele psihice sunt uneori mai neplăcute decât cele fizice:  sentimentul de vinovăţie, anxietate, depresie, tristeţe, interiorizare. De aceea controlul psihologic (înainte şi după un avort) are un rol atât de important în viaţa femeii.

Intreruperea de sarcină prin medicamente

Această metodă de avort presupune administrarea unor medicamente în mod treptat – întai afectează dezvoltarea fătului şi apoi stimulează contracţiile şi expulzia pe cale naturală. Cea mai folosită combinaţie de medicamente este aceea de Mifepristone şi Misoprostol.

Totuşi, întreruperea de sarcină prin medicamente se poate face până la 9 săptămâni de la prima zi a ultimei menstruaţii (adică 7 săptămâni de la conceptie). Medicul se va asigura că nu este vorba de o sarcină extrauterină prin efectuarea unei ecografii.

Primul medicament care se administrează are rolul de a detaşa sarcina de peretele uterin (embrionul nu se mai poate dezvolta) iar al doilea medicament, administrat după 24-48 de ore are rolul de a declanşa contracţiile şi în urma lor se produce expulzia pe cale naturală a embrionului.

In cazul unor sângerări abundente, febră, crampe care nu se ameliorează nici după un tratament cu analgezice se recomandă consultaţia de urgenţă. După 1-2 săptămâni de la avort, trebuie efectuat un nou control ginecologic care să confirme că embrionul şi placenta au fost eliminate în totalitate.

Contraindicatii privind întreruperea sarcinii prin medicamente:

• sarcină extrauterină
• implant de sterilet
• probleme medicale ale glandelor suprarenale
• alergie la cele două medicamente
• tratament cu anticoagulante
• infecţii pelvine
• anemie
• astm
• probleme cardiovasculare mari sau hipertensiune arteriala grava
• cancer sau alte tumori ovariene

Decizia se va lua după ce medicul are cunoştinţă de  întregul istoric medical al pacientei şi după primirea rezultatelor la analize (în funcţie de situaţie).

Există întotdeauna riscul ca avortul să nu fie complet prin administrarea de medicamente şi să urmeze ulterior o procedură medicală chirurgicală. De aceea femeile care urmează tratamentul trebuie să fie pregătite şi pentru situaţia în care va fi necesară şi intervenţia chirugicală.

Riscurile asociate unei intreruperi de sarcina

• Riscul ca 3-5% din femei să nu elimine complet sarcina şi să aibă nevoie de intervenţie chirurgicală, după ce au urmat tratamentul medicamentos.
• Hemoragia, reţinerea de cheaguri de sânge în uter
• Greaţă, vărsături, diaree, crampe şi stare de oboseală (în primele 48 de ore de la expulzarea embrionului).
• Peritonită, endometrite, anexite, dureri la contactul sexual (care nu trebuie reluat la mai puţin de 2 săptămâni de la tratament), flux menstrual scăzut
• Depresie, anxietate, apatie

Situaţii medicale care necesită o intrerupere de sarcina

Sunt anumite situaţii medicale când este necesară întreruperea de sarcină, deşi părinţii îşi doresc copilul respectiv.

Testele de screening din primul şi al doilea trimestru de sarcină au rolul de a identifica riscul unor anomalii cromozomiale. Testele de diagnostic ( de ex amniocenteza) îi ajută pe părinţi şi medici să identifice dacă există sau nu motiv de îngrijorare. In plus, ecografiile sunt utile pentru a observa anumite malformaţii genetice (inima în afara corpului, dezvoltarea anormală a membrelor, etc).

In toate aceste cazuri, medicul va prezenta rezultatele şi te va informa dacă este sau  nu necesară întreruperea sarcinii şi care sunt consecinţele dacă sarcina este dusă la termen (atât pentru tine cât şi pentru bebeluş).

Sunt situaţii când părinţii aleg să păstreze sarcina (de ex, pentru bebeluşi cu sindrom Down sau defecte uşoare ce pot fi corectate prin operaţie după naştere). In alte cazuri, pronosticul este unul negativ (bebeluşul nu supravieţuieşte naşterii sau moare la scurt timp după – ex anencefalia) .

Anumite boli cromozomiale, cum ar fi trisomia 13 şi trisomia 18, afectează viaţa bebeluşului care nu supravieţuieşte mai mult de 1 an, de aceea întreruperea de sarcină este o alternativă mai puţin traumatizantă pentru mamă decât decesul copilului.

Evident, cazurile în care viaţa mamei este pusă în pericol constituie un motiv suficient pentru a decide întreruperea sarcinii.

Sfaturi după intreruperea unei sarcini

Fie că este vorbă de un avort medicamentos sau un avort chirurgical, iată câteva sfaturi importante pentru a evita complicaţiile şi pentru a reveni la starea de sănătate fizică şi mentală normală.

• Odihnă suficientă şi o perioadă de repaus (concediu medical sau concediu de odihnă)
• Spălăturile vaginale, tampoanele interne sunt interzise
• Evitarea contactului sexual până la primirea confirmării din partea medicului că vindecarea este completă.
• Alegerea unei metode de contracepţie (dacă nu se mai doreşte o sarcină sau până la primirea rezultatelor analizelor care să confirme că o nouă sarcină nu este riscantă pentru mamă şi că va evolua normal).
• Efortul fizic trebuie evitat până la recuperarea completă (mai ales pentru avortul prin cezariană).
• Evitarea spaţiilor care pot duce la infecţii (toalete publice, piscine, saune).
• Consult psihologic în cazul unor stări de vinovăţie, depresie,  remuşcare.
• Alimentaţie echilibrată, bogată în vitamine şi minerale.

Ai nevoie de sprijin emoţional din partea mămicilor care au trecut prin aceeaşi experienţă sau de suportul moral al familiei sau partenerului de viaţă.

Orice avort, fie el din motive medicale sau nu, este o experienţă cu o încărcătura emoţională puternică şi fiecare femeie reacţionează diferit. Este poate cel mai dificil pentru mămicile care îşi doresc un copil dar descoperă că acesta nu se dezvoltă normal. Important este să înţelegem cauzele, să acţionăm pentru  sănătatea noastră şi sa găsim cele mai bune metode de a preveni în viitor aceste situaţii.

Informarea, planul de analize in sarcina şi consultarea unui medic specialist în care să avem încredere sunt foarte importante atunci când trebuie să decidem dacă optăm sau nu pentru întreruperea de sarcină. Uneori, este un fapt pe care trebuie să îl acceptăm gândindu-ne la viitor.

Autor: Sfatul mamicilor