Cele mai dragi atingeri

Uneori ne este greu să credeam că pielea noastră nu este decât un imens organ de simț. Ne-am obișnuit atât de mult să ne considerăm pielea ca pe ceva cu importanță pur estetică, încât uităm rolul ei primordial: de a ne proteja corpul și de a ne transmite în permanență semnale cu privire la modul extern.

Având în vedere acestea, ar trebui să-i acordăm pielii noastre o mai mare importanță, fie că este vorba de un pulover de cașmir sau de o baie fierbinte cu spumă.

Personal, sunt foarte sensibilă la atingeri. Iubesc vântul ușor de primăvară, însoțit de mirosul aferent. În fiecare an am senzația clară că aș putea să mă las purtată de acel vânt cum am văzut eu în desene animate. La fel de mult iubesc și senzația apei care mi se scurge șiroaie din păr când mă prinde ploaia în mijlocul verii sau când îmi mai amintesc din copilărie și particip cu tot sârgul la o bine organizată bătaie cu apă. De aceea poate că e ciudat cum nu îmi place foarte mult apa mării. Pur și simplu senzația că mă înconjoară nu mă liniștește în niciun fel. Dacă nu aș simți acel nisip fin sub tălpi, cu onduleurile încă definite de la mișcarea valurilor, nu aș putea să intru în acea nesfârșită întindere de apă.

Când am auzit prima dată în reclame de pielea de bebeluș, nu înțelegeam la ce se referă. Până am ținut primul copilaș în brațe. Atunci, tot Universul a conspirat la a-mi revela adevărul pe care îl negasem atâta timp: nu există ceva mai pur, mai dulce, mai fin decât pielea unui pui de om. Si, trebuie să recunoaștem, nu există nicio soluție cosmetică pe care să o putem aplica pentru a obține acel efect pe pielea noastră împovărată deja de grijile maturității.

Aproape din aceeași categorie face parte boticul umed al câinelui pe care și-l lipește de picioarele mele când ajung de la serviciu. Indiferent de oboseala și stresul de peste zi, acea atingere iubitoare are capacitatea miraculoasă de a mă face să uit aproape tot; singurul lucru pe care nu îl uit este plimbarea binemeritată de seara.

Și nu puteam lăsa acest articol să existe fără a-mi aminti puțin și de copilărie. Pe vremea mea, cum ar spune unii, mama era în perioada hărniciei duse la extrem. Nu putea dormi dacă așternuturile nu erau perfect apretate. Și vorbesc la modul cel mai serios, când plecam și dormeam prin alte părți nu putea dormi cu zilele pentru că nu auzea foșnitul feței de pernă sub capul ei.

Pe acest principiu, uniforma mea putea sta si singură în picioare, fără ajutorul meu. Mai țineți minte uniforma aceea pepită cu șorțulețul aferent și cu volănașe pe margine? Pot da declarație scrisă că dacă bătea vântul nici măcar nu clintea volănașele de la șorțuleț, atât erau de apretate. Cel puțin gulerașul cel alb se făcuse în așa hal încât uneori îmi făcea răni la gât. Da, dar cine era fetița scoasă în fața clasei ca exemplu în fiecare luni?

Trecând de perioada școlii primare, cu siguranță fiecare dintre noi își amintește prima persoană pe care a ținut-o de mână. Chiar cred cu sinceritate că nu se mai acordă atâta importanță banalului ținut de mână cum se acorda odată. Era un sentiment unic să te țină cineva de mână, parcă era o pecete a unei prietenii care încă se mai cerea cu emoții în glas și cu înroșire în obraji.

Iar primul sărut, acel prim sărut pe care nu-l uiți deși poate uneori ai vrea, nu se compară decât cu puține sentimente. Cred că nici aripile de fluture nu au finețea acelui prim sărut obținut sau furat cu greu, de la un om pe care îl iubești, sau cel puțin așa crezi la momentul respectiv.

Cu siguranță, v-am făcut să vă amintiți de prima iubire, primul bilețel de dragoste, primele lacrimi vărsate pe un altar la care ne întoarcem mai des decât am vrea. Dar pentru mine există ceva ce nu aș da pentru nimic în lume. Nu aș renunța la secundele în care El se trezește noaptea, mă învelește și apoi se culcă la loc; așa știu eu că, indiferent ce s-ar întâmpla, există totuși cineva care are grijă de mine.

Autor: Cristina Gatachiu Cristina a trecut prin experiente emotionante pe care doreste sa le impartaseasca cu tine. Fie ca sunt situatii pe care le cunosti si ai aceleasi sentimente, fie ca descoperi ceva nou, citeste-i povestile si afla ce te sfatuieste.