9 metode eficiente de a-ţi învăţa copilul să se protejeze de abuzurile sexuale

Ne învăţăm copiii să fie în siguranţă: să traverseze după ce se asigură, să nu sară de la înălţime, să nu deschidă uşa unui străin, să nu atingă focul. Totuşi, în foarte puţine cazuri, ne educăm copiii despre protecţia personală şi cum să reacţioneze atunci când interacţionează cu adulţii.

Un studiu organizat de CDC estimează că 1 din 6 băieţi şi 1 din 4 fete sunt victime ale abuzului sexual înainte de 18 ani. Vrei să ştii un lucru şi mai îngrijorător? Doar 10% din suspecţi sunt străini şi 23% din ei sunt tot copii. Statisticile prezentate sunt valabile în Statele Unite, dar nici situaţia din Romania nu este foarte diferită. In cea mai mare parte a cazurilor, abuzatorii sunt rude, prieteni de familie, părinţi sau alţi copii (colegi, rude).

Cei mai mulţi părinţi susţin că nu îşi lasă niciodată copiii în grija străinilor, deşi în realitate sunt riscuri mai mari ca abuzatorul să fie cineva cunoscut. Copilul tău poate să fie victima atunci când rămâne peste noapte la o petrecere cu prietenii de şcoală, atunci când se joacă la un vecin sau chiar când rămâne în grija unei rude.

Deşi e greu de acceptat, nu poţi elimina complet riscurile ca victima unui abuz sexual să fie chiar copilul tău. Profesorii, verii, bonele, unchii sau prietenii de familie sunt persoane apropiate dar pe care nu le cunoşti atât de bine chiar dacă interacţionezi ocazional cu ei. Uneori, chiar persoanele foarte apropiate ne pot surprinde.

Copiii abuzaţi nu provin numai din medii sociale cu potenţial mai riscant, ci pot fi copii din familii cu un nivel financiar mediu sau ridicat, ori care trăiesc în oraşe şi cartiere liniştite. Copiii pot fi abuzaţi oriunde: la şcoală, la un prieten acasă, la colegi sau la o petrecere pentru copii.

Stiu că sunt greu de citit aceste rânduri, de aceea este un subiect care trebuie abordat dacă vrem să ne învăţăm copiii să se protejeze de abuzuri, chiar de la o vârstă mică.

In primul rând, trebuie să acceptăm că nu îi putem proteja în orice situaţie. Copiii au nevoie să interacţioneze, să se descurce şi singuri şi nu avem cum să îi supraveghem în fiecare moment. Ce putem face însă este să ne educăm copilul şi să îi oferim suficient de multe informaţii încât să ştie ce să facă în situaţiile care se pot dovedi periculoase.

In primul rând, discută despre siguranţă şi protecţie personală chiar de când copilul tău este mic. Poate ai impresia că nu înţelege, dar nu îl subestima. Iată cele mai importante discuţii pe care trebuie să le ai cu copilul tău.

Discută despre corpul său

Numeşte toate părţile corpului înca din primul an de viaţă. Aşa cum învaţă că are mâini, nas şi picioare, la fel trebuie să ştie că are vagin sau penis. Evită să găseşti alte denumiri precum gogoşică, fluturaş sau alte asemenea cuvinte, pentru că poate duce la confuzii. In cultura noastră cele mai comune denumiri sunt păsărică şi cuc/puţă. Le poţi folosi dacă te simţi mai confortabil cu ele. Ideea este ca în cazul unui abuz, copilul tău să poată descrie cât mai concret ce s-a întamplat unui poliţist, fără să existe confuzie.

Invaţă-ţi copilul că zona genitală este privată

Invaţă-ţi copilul că zona genitală este intimă, că nu trebuie să lase pe altcineva să îl atingă sau să privească. Spune-i că doar mami şi tati au voie să îl vadă gol, dar nimeni altcineva în afara casei. Poti să îi explici şi că medicul îl poate consulta gol, însă doar dacă mama sau tata sunt prezenţi în cabinet.

Invaţă-ţi copilul despre limitele apropierii între oameni

Mulţi părinţi le spun copiilor să nu se lase atinşi sau luaţi în braţe de alte persoane, dar uită să le explice că nici ei nu trebuie să atingă alţi oameni dacă li se cere asta. Abuzul sexual începe deseori cu abuzatorul care îi cere victimei să îl atingă. Desi pare evident, totuşi cel mai bine este să îi explici copilului că nici el nu trebuie să atingă altă persoană în zona intimă dacă i se cere asta.

Invaţă-ţi copilul că nu trebuie să păstreze secrete faţă de părinţi.

Mulţi abuzatori folosesc această metodă pentru a se asigura că victima nu spune mai departe. „Imi place să mă joc cu tine dar dacă le spui părinţilor, nu mă mai lasă să te văd. Vreau să păstrezi secretul nostru.”, „Dacă le spui părinţilor, le voi zice că a fost ideea ta şi se vor supăra pe tine.” sunt doar două exemple. Spune-i copilului tău că oricine l-ar ruga să păstreze un secret faţă de părinţi nu este de încredere şi că nu îl vei certa indiferent de situaţie. Importantă este încrederea copilului tău că îl vei iubi indiferent de situaţie.

Când copilul îţi spune un secret, niciodată nu trebuie pedepsit sau certat. Daca vrei sa te asiguri că nu este victima unui abuz repetat şi se teme să îţi mărturisească, primeşte cu toată deschiderea şi bunătatea un secret spus de el. Sunt situatii când copiii abuzaţi de rude sau colegi, au mărturisit abia dupa 2-3 ani de abuzuri. Unii copii nu mărturisesc niciodată. Relaţia de incredere intre părinte şi copil este foarte importantă pentru siguranţa lui. Dacă un copil se teme mai mult de reacţia părintelui decât de abuzator, asta spune totul despre greşelile părinţilor în educarea lui.

Citeste si despre: Alternative sănătoase la „că aşa spun eu!”

Spune-i copilului tău că nimeni nu are voie să îl pozeze gol.

Cred că nu mai este o surpriză pentru nimeni că există o întreagă industrie unde pedofilii plătesc sume uriaşe de bani pentru poze cu copii goi. Chiar dacă persoana care îţi pozează copilul nu este pedofil, el ar putea să vândă mai departe aceste imagini. Copilul tău trebuie să ştie că nimeni nu are voie să îl dezbrace şi să îl fotografieze, chiar dacă acea persoană face parte din familie (bunici, unchi, prieteni, colegi la şcoală, etc). Evită şi tu să pozezi copilul dezbrăcat şi mai ales să adaugi poza în reţelele sociale. Vedem nenumărate grupuri de mame în reţelele sociale care împărtăsesc poze cu copiii dezbrăcaţi sau cu zona genitală. Atenţionează-le dacă observi asta şi evită să faci asta dacă până acum nu te-ai gândit la acest risc.

Invaţă-ţi copilul să scape din situaţii periculoase.

Unii copii evită să spună NU altor persoane sau copii. Invaţă-ţi copilul să scape din anumite situaţii periculoase. De ex, dacă cineva îi cere să se dezbrace, ar putea să spună că a fost invăţat de parinti să se dezbrace doar acasă. Sau daca interacţionează cu un necunoscut pe strada, să nu raspundă la întrebări. Sau dacă prieteni de familie sau colegi îi cer sa îi atingă, să spună că parinţii i-au interzis să facă asta. Oferă mereu situaţii concrete şi exemplifică prin jocuri de rol. Copiii înţeleg cel mai bine prin joacă şi isi vor aminti acţiunile făcute în joacă atunci când întâlnesc situatia in realitate. Nu vă opriţi doar la a povesti despre asta, jucati fiecare un rol.

Citeste si despre: Furia - 8 gânduri care o provoacă. Cum să le controlezi?

Folosiţi un cod de urgenţă.

Copiii vor sa aparţină unui grup. Mai ales când sunt de vârstă şcolară sau adolescenţi, nu vor ca cei din grupul de prieteni sau colegii să rada de ei. De aceea, când sunt puşi in situaţii delicate, evită să işi sune părinţii si să le ceară sa îi ia acasă. Daca stabiliţi un „protocol” atunci va fi mai usor sa interveniţi când are nevoie, fără să ii fie zdruncinată reputaţia în grup.

De ex, copilul vă poate trimite un mesaj cu SOS, asteptând ca imediat să il contactaţi la telefon. După ce îl sunaţi, îi comunicaţi că veniţi să îl luati fiindcă a aparut o urgenţă si ii cereţi să spună unde este. Atenţie, uneori copiii sunt provocati sa raspunda la telefon folosind speaker-ul, deci alti copii ar putea sa auda conversatia, aşa că discutaţi cât mai serios, conform protocolului. Chiar daca vă spune la telefon că totul e ok şi vrea sa mai stea, protocolul stabilit va da semnalul ca trebuie sa mergeti sa il luati oricum, aşa că veţi refuza o astfel de rugăminte. Este simplu, discret si nu dă de bănuit persoanei cu care se află, fie ca este copil sau adult. Copilul ştie că va fi „recuperat”, mândria lui este intacta, bănuielile celorlalţi nu există şi deci scade riscul să ajungă victima unui abuz.

Spune-i copilului tău că o atingere poate să gâdile sau chiar să fie plăcută, dar asta nu înseamnă că trebuie permisă.

Un abuz nu înseamnă doar brutalitate. Dacă un copil este atins în zonele intime de abuzator, s-ar putea să simtă gâdilături sau chiar să aibă o reacţie plăcută. Copilul trebuie să ştie că orice atingere a zonei intime nu este permisă, fie că este una agresivă sau una plăcută.

Citeste si despre: Cum sa-ti ajuti copilul sa fie sociabil?

Spune-i copilului tău că aceste reguli sunt valabile pentru oricine, nu doar pentru străini.

In majoritatea cazurilor, abuzatorul este o persoană cunoscută de către tine sau copil. De aceea, învaţă-ţi copilul că toate aceste reguli se aplică pentru oricine. Că este important să îţi spună dacă cineva cunoscut îl abuzează în vreun fel.

Nu suntem naivi să credem că aceste discuţii vor elimina orice risc de abuz. Dar copiii sunt pregătiţi în acest mod pentru situaţii riscante din care pot să iasă nevătămaţi fiindcă au purtat aceste discuţii cu părinţii. Copiii mai mici, vulnerabili şi inocenţi, sunt deseori aleşi tocmai pentru că agresorii lor cred că îi pot influenţa mai uşor. Vorbeşte despre asta chiar dacă este un subiect sensibil sau stânjenitor pentru tine. Se poate să fie vital pentru siguranţa copilului tău.

Dacă ţi-a fost util acest articol, te rog distribuie-l şi mămicilor pe care le cunoşti şi comunică mai departe informaţiile prezentate.