Dragă mamă, nu îţi mai traumatiza copilul...

Dragă mamă, te rog, nu îţi mai traumatiza copilul... Nu-i mai rupe aripile când el vrea sa zboare.... Nu îl mai supune regulilor societăţii când el vrea să fie diferit.. Nu mai face ce e „bine” pentru el doar pentru că aşa a făcut şi mama ta, bunica ta, vecina ta, prietena ta.

Nu-i mai spune sa „stea locului” când îşi doreşte să exploreze un spaţiu nou...Chiar dacă acel nou teritoriu este holul unui cabinet medical, un vagon de tren sau un restaurant.

Nu el „te scoate din minţi” ci tu ai o problemă, fie că e vorba de starea ta de oboseală, stres sau îngrijorare. Nu copilul tău este vinovat pentru modul în care te simţi, pentru felul în care ai învăţat la rândul tău să faci faţă situaţiilor dificile, pentru lipsa ta de control când eşti furioasă. Ce îl înveţi atunci când îţi descarci furia asupra lui? Că la rândul lui, când este furios, poate să „îşi verse nervii” pe cei mai mici şi mai slabi.

Nu el „trebuie să împartă” jucăriile cu alţi copii, ci tu trebuie să îi arăţi cum împarţi ceea ce ai cu restul lumii, fie că sunt prieteni sau străini. Si nu, copilul tău nu e „rău, obraznic, egoist” fiindcă nu împarte, pur şi simplu face ceea ce simte, ceea ce a învăţat sau ceea ce observă la ceilalţi (copii sau oameni).

Nu mai cumpăra haine scumpe, jucării scumpe, mobilier scump, cărţi scumpe doar ca să ai un motiv să îl cerţi că „nu are grijă de ele, că le strică” sau că nu preţuieşte ce are deşi „alţii copii nu au nimic, dar tu le ai pe toate şi îţi baţi joc de ele”. Copilul tău îşi dezvoltă abilităţile cu ceea ce îi oferi tu! Invaţă cum funcţionează lucrurile când le trânteşte, le descompune, le udă, le gustă, le zgârie, le colorează, le modifică, le striveşte... Le distruge ca să le înţeleagă sensul, esenţa, utilitatea, valoarea. Aşa invaţă să construiască! Ce contează mai mult pentru tine? Preţul unui obiect sau dezvoltarea intelectuală a copilului tău? Care din cele două crezi că îi va fi mai de folos în viaţa de adult?

Nu îl mai lăsa să plângă neconsolat! Nu plânge fiindcă „vrea atenţie”, „e răsfăţat”, „vrea să profite de slăbiciunea ta”, „vrea să fie mereu ca el”, „cere bătaie”. Copilul tău are nevoie să fie ascultat şi înţeles ori plânsul lui este semnalul de alarmă că tu nu ai făcut ce trebuia, nu ai fost suficient de atentă la nevoile lui sau la emoţiile lui. De ce pedepseşti copilul pentru propriul tău eşec? Pentru lipsa ta de înţelegere, disponibilitate, răbdare de a înţelege ceea ce îţi comunică ? De ce crezi despre copilul tău, pe care sunt sigură că îl iubeşti mai mult decât orice pe acest pământ, că este un „profitor”, „răsfăţat”, „obraznic”, „neascultător”? Nu tu ai fost ghidul lui? Nu tu l-ai educat şi învăţat? Nu tu ai observat fiecare etapă din dezvoltarea lui? Nu tu ai avut libertatea de a-l îndruma, de a-i răspunde la întrebări, de a-l ajuta?

Nu îl mai trata cu lipsă de respect! Nu va învăţa să respecte sau să TE respecte dacă tu aşa îl tratezi...

Nu îl mai ameninţa că îl pedepseşti dacă..... E terifiant să faci asta şi unui adult, dar copilului tău?

Nu îi mai interzice să observe, să întrebe, să caute, să descopere doar pentru că TU nu ai timp, chef, bani, răbdare...

Nu îl mai lăsa în grija altora doar pentru că tu trebuie să munceşti pentru „a-i asigura o educaţie bună”. Lipsa ta e cea mai mare piedică în dezvoltarea lui şi aceasta nu începe la 5, 7, 12 ani...ci la naştere!

Nu îl mai bate! Copiii nu sunt covoare, pe care le scuturi de praf si să arate ca recent cumpărate... Fiecare palmă, smucitură, bruscare, curea adâncesc o rană în sufletul copilului tău, în capacitatea lui de a iubi necondiţionat, în iubirea faţă de tine dar şi faţă de SINE. De ce oare copiii bătuţi îşi părăsesc părinţii când ajung adolescenţi sau adulţi tineri? Pentru că au considerat bătaia un mod bun de educare? Pentru că „e bună şi o palmă din când în când să ştie de frică”?

Nu îi mai zice NU! Trăieşte TU într-o lume de DA-uri dacă îţi doreşti să auzi mai mult DA din partea copilului tău!

Dragă mamă, nu îţi mai traumatiza copilul...  Nu îi mai tăia aripile! Pierde şansa de a deveni un copil formidabil!

Autor: Ioana Vlăşean. Articolul este o scrisoare adresata prietenei ei, tot mamica.

Citeste si despre: De ce este important să răspunzi imediat plânsului copilului tău.