10 idei de cadouri pentru dascăli dacă ai un buget restrâns

De sărbători vrem să oferim cadouri celor dragi, celor care contează în viaţa noastră dar şi a copiilor. Educatorii şi profesorii sunt cei care influenţează dezvoltarea copiilor noştri, iar de Crăciun cei mai mulţi părinţi vor să le ofere cadou.

Insă de multe ori, ne lovim de vechile obiceiuri: strângem bani pentru cadouri, unul sau doi părinţi se ocupă de cadouri. Uneori sunt prea scumpe, alteori nepotrivite. Cert e că nu întotdeauna suntem mulţumiţi de acest „sistem”. Il putem accepta şi rămânem cu dezamăgirea şi portofelul gol sau îl schimbăm şi alegem să facem lucrurile aşa cum simţim.

Defapt, de cele mai multe ori, nici dascălii, dar nici copiii nu sunt întrebaţi ce părere au despre acest subiect. Părinţii decid când, cum, cât costă fără să ştie măcar ce preferinţe au profesorii şi fără să afle vreodată ce ar dori copiii să le ofere cadou.

Faceţi un mic exerciţiu, dacă nu l-aţi încercat deja... Intrebaţi-vă copiiii ce cadou ar dori ei să ofere educatoarelor sau profesorilor. Veţi avea o surpriză!

Noi ne-am gândit să întrebăm mai mulţi profesori şi educatori despre cadoul portivit de Crăciun din partea elevilor. Aşa că am compus o listă care sperăm să te inspire în alegerea unui cadou perfect şi care nu te lasă cu portofelul gol.

Cadourile preferate primite de educatori si profesori care sa te inspire

„Cel mai frumos cadou pe care l-am primit de Crăciun a fost un globuleţ din origami în formă de stea pe care şi-au lăsat amprentele copiii dintr-o grupă mijlocie de acum 2 ani. Il pun în fiecare an în brad şi îmi amintesc de ei. Chiar dacă primesc parfumuri, flori, dulciuri, acestea cred că sunt cu adevărat cadourile perfecte...cele care îmi amintesc de copii.” (Irina V., educatoare grădiniţă de stat, vechime: 6 ani, Bucureşti)

„Primesc an de an cadouri, mereu strâng părinţii bani deşi le reamintesc an de an că nu trebuie să cumpere nimic. Probabil au impresia că o să îî tratez diferit pe copii dacă nu îmi oferă ceva. Sincer, îmi displace momentul când îmi oferă cadoul, fiindcă ştiu cum stăm toţi cu banii mai ales de sărbători şi sunt convinsă că fac eforturi să dea bani. Am primit parfumuri sau coş de dulciuri, chiar şi alte cosmetice. Dar acestea se consumă şi nu rămân cu vreo amintire, decât un gust amar. Am însă şi cadouri pe care le-am păstrat şi care îmi aduc aminte de copii. Preferatul meu este un aranjament din flori şi fructe uscate, aşezate într-un bol de sticlă cu capac. S-au conservat foarte bine şi arată minunat şi acum.” (Ionela M., profesoară şcoala primară, vechime: 12 ani, Bucureşti).

„Am primit multe cadouri, uneori de la părinţi individual, alteori un cadou mai valoros din partea tuturor părinţilor de la o clasă. Am primit chiar şi un aparat de cafea. Nu cred că e „normal” să se întâmple aşa, dar de cele mai multe ori părinţii insistă. Eu nu am cerut nimic niciodată. Intr-un an am primit un sejur plătit la munte şi am refuzat. Mi s-a părut o exgerare din partea părinţilor care aveau copiii în clasa a 8-a şi simţeam că are mare legătură cu testarea de final. E frumos să faci cadouri şi mă simt onorată să primesc şi eu cadou, dar de la cadou la mită e o linie subţire... Cadoul meu preferat de Crăciun este un album foto cu elevii de la o clasă. Sunt poze cu ei, cu mine, poze de la ore, din activităţile extracuriculare, din preajma sărbătorilor, din fiecare an şcolar. Un cadou magnific pe care îl preţuiesc enorm.” (Nicoleta N., profesoară clasele 5-8, vechime: 8 ani, Constanta).

„Cel mai frumos cadou pe care l-am primit de sărbători de la elevi a fost un şal, frumos colorat pe care copiii au cusut numele lor. Nu ştiu dacă fiecare în parte sau a muncit unul mai talentat pentru toţi, dar am rămas mască atunci când l-am văzut. Eu nu m-aş fi gândit vreodată la un astfel de cadou. Copiii sunt foarte inventivi dacă sunt lăsaţi să facă lucrurile în felul lor. Nu port şalul, îl păstrez ca amintire.” (Ilinca M., profesoară şcoala primară, vechime: 14 ani, Tulcea)

„Am multe cadouri frumoase pe care le-am primit de la copii! De la scrisori personalizate de Crăciun şi până la globuleţe pe care au semnat. Am primit într-un an o cutie pentru bijuterii din lemn, pictată în stil retro, iar în cutie erau litere de jucărie magnetice cu iniţialele numelor copiilor din clasa la care eram dirigintă. M-am amuzat teribil că era o mare diferenţă de stil între cutie şi conţinut, dar mi-a plăcut foarte mult surpriza. Le-am lipit de frigider şi se joacă fata mea cu ele din când în când.” (Dorina B., profesoară clasele 1-4, vechime: 8 ani, Braşov)

„Of, problema cadourilor. Sincer, aş prefera să nu primesc nimic! Mi-e ruşine că am colegi care cer un cadou anume şi scump. Ia să îi întrebaţi şi pe ei despre cadoul preferat. Nu m-ar mira să spună „maşină de spălat”.... Eu le spun la şedinţă că nu accept cadouri, dar tot apar părinţii cu flori sau seturi de cosmetice. Ce să mai zic? Am primit insă într-un an o cutie cu mesaje motivaţionale. Amestecai acele carduri şi zi de zi citeai unul din ele. De cele mai multe ori se potrivea mesajul cu starea sau gândurile tale. In rest, nimic memorabil.” (Cosmina, profesoară clasele 1-4, vechime: 4 ani, Constanţa)

„Cel mai tare cadou de Crăciun primit de la elevii mei a fost un cadou împachetat în multe cutii. Mi-au dat o cutie mare, frumos prinsă cu fundiţe şi insistau să îl deschid. Cred că am despachetat încă vreo 10 cutii..la un moment dat mă gândeam că fac mişto de mine. In ultima cutiuţă era un pandantiv în formă de inimioară şi mesajul lor a fost că îmi oferă dragostea lor în „diverse forme”. Subtil şi drăguţ, nu pot să nu îmi amintesc de moment şi să râd. Cred că acesta e cadoul perfect, unul la care te gândeşti cu plăcere şi care nu îi costă mulţi bani pe părinţi.” (Diana B., profesoară liceu, vechime: 6 ani, Arad).

„Am puţine cadouri păstrate sinceră să fiu, deşi sunt educatoare la grădiniţă. Cred că nici părinţii nu îşi încurajează copiii mici să creeze ceva, să îşi imagineze. Oferă mereu cadouri clasice pe care eu le consum sau le dau mai departe, dar nu rămân cu nici o amintire. Am primit într-un an un brăduţ făcut din lemne uscate, foarte interesant. Si am mai avut surpriza într-un an la serbarea de Crăciun, să îmi spună copiii strofe din poezie sau citate. I-au invăţat părinţii şi ei au recitat pe rând. A fost prima şi ultima oară când am văzut implicare din partea părinţilor. Poate se vor schimba lucrurile şi în viitor. Altfel, ne umplem de cadouri dar nu rămânem cu amintiri.” (Ioana T. , educatoare grădiniţă de stat, vechime:7 ani, Bucureşti)

„Cel mai frumos cadou? O puşculiţă în care elevii au pus bănuţi de fiecare dată când mestecau gumă la ore. De Crăciun au umplut puşculiţa cu gume (nemestecate, logic) şi mi-au făcut-o cadou. A fost tragico-amuzant, dar mi-a plăcut curajul lor şi mesajul transmis: Gata Doamna, nu mai mestecăm gume, sunt toate aici. „ (Elena S., profesoara clasele 1-4, Braşov)

„Eu am primit cd-uri cu muzică de Crăciun, făcute de copii cu melodii cunoscute, străine sau româneşti. Am mai primit cărţi pe care le apreciez. Si chiar un costum de Crăciuniţă pe care nu l-am îmbrăcat niciodată, dar a fost amuzant să îl primesc. Cam atât legat de cadouri memorabile.” (Crina M.-V., profesoara clasele 5-8, Bucureşti).

Sper că te-au ajutat scurtele discuţii cu educatoarele şi profesoarele despre cadouri. Poate anul acesta, vei face ceva diferit! Amintirile sunt cele care rămân cu adevărat, aşa că alege o idee de cadou împreună cu copiii tăi. Nu trebuie să fie scump ca să fie preţuit cu adevărat!