Bine ai venit in grupul Mame singure! Ne bucuram ca esti alaturi de noi!
Scopul acestui grup este sa cunosti alte mamici care se descurca pe cont propriu si care au ramas singure sau sunt in cautarea unui partener.
Pentru inceput, spune-ne cateva cuvinte despre tine si copiii tai! Ne va ajuta sa te cunoastem!
Acest topic este destinat prezentarii mamicilor. Oricand doresti, poti adauga un topic nou la care sa primesti raspunsuri sau sfaturi din partea mamicilor.
Invita si alte mamici la discutie, daca tu consideri ca pot fi interesate de subiect! In cazul in care doresti sa le adaugi in lista ta de prietene, le poti trimite o cerere de prietenie apasand click pe numele lor.
Acum, spune-ne povestea ta!
Buna,eu sunt Andreea si mai am doua luni si voi fi mamica unui baiatel ,povestea mea e lunga si plictisitoare dar si foarte dureroasa pentru mine,am ramas fara tata acum multi ani iar acum la randul lui baietelul meu a fost parasit de tatal lui....incerc sa merg mai departe pentru el am aflat ca el mai are o familie si o fetita de 10 ani...am fost in risc de a mi pierde copilul din caua socului ,mi a spus ca a ramas sa ma vada insarcinata ca sa fie sigur ca nu am sa il parasesc si ca acum nu mai am cum sa o fac,el nu ma ajta cu nimic a plecat la cealalta familie a lui iar eu am muncit pana acum o luna ca sa strang niste banuti de aceea am acum si probleme cu placenta fiind joasa si riscuri mari de la carat,imi este foarte frica ca nu am sa pot sa imi cresc copilul singura mai ales ca nu am sprijinul familiei si apelez la cele care au baietei si mai au hainute sau ustensile pentru bebelusi si vor sa le doneze mi ar fi de mare ajutor ...nu cer bani nu cer mila ,vreau doar sa ma lupt sa imi cresc copilul macar pana ma voi putea intoarce la munca pentru ca animalul care m a lasat in datorii si cu sufletul zdrobit sa nu fie mandru ca ii voi cere ajutor ptr ca nu mi l va da niciodata....
Luisa, bebelusul tau iti da forta chiar daca acum e doar in burtica. Nu toti sunt pregatiti psihic pentru ceea ce presupune cresterea unui copil. Nu te ajuta cu nimic un mediu violent, stres sau abuz psihic. Ai nevoie de liniste, odihna, hrana sanatoasa si mediu pozitiv. Iar daca este mai sanatos pentru tine sa stai singura, atunci nu trebuie sa ai un dubiu ca ai facut alegerea potrivita. E normal sa te simti speriata, preocupata de ce va urma. Dar pentru a avea grija de bebe, trebuie sa ai grija in primul rand de tine! Daca tu esti bine si copilul tau va fi bine! Considera fiecare zi un pas spre normalitate. Concentreaza-te pe mica minune din burtica, citeste articolele de aici de pe site legate de sarcina si Sarcina pe saptamani, pune intrebari oricand ai ingrijorari. Nu esti singura. Ai un grup de mamici care te pot ajuta cu informatii si sfaturi. Te imbratisez.
Buna ziua, am 34 ani si sunt insarcinata in 12 saptamani si am ramas singura. Faptul ca am ramas insarcinata , fiind prima sarcina este o minune pentru ca am fost diagnosticata cu endometrioza . Partenerul cu care locuiam impreuna de 1 an si jumatate cand a aflat s-a schimbat si mi-a facut programare acum o sapt sa fac avort stiind riscul ca e posibil sa fie singura mea sansa de a avea copii plus ca aceasta sarcina ar putea sa imi rezolve si problemele de sanatate justificand ca el nu e pregatit. A inceput sa se poarte foarte urat sa plec. Asta am si facut insa sunt singura , debusolata si speriata. Multumesc
buna. Petronela sunt eu, mamica singura cu 2 copii, minunati, Andrei si Maria.Eu am fost cea care am hotarat sa plec, datorita violenteipshice, fizice si sexuale. ma ajuta ffffffffffffffffffffff mult mama, fratele si cumnata, dar parca mai e nevoie de ceva.....
sper sa gasesc sprijin pe aici si abia astept sa va cunosc
Buna.Numele meu este Andra,am 21 de ani si am un baietel de 10 luni...suntem singureI dar ma ajuta parinti mei foarte mult...Tati sa hotarat ca fiecare dintre noi sa mergem pe alt drum...ma doare pentru copilasul meu foarte mult mai ales cand il aud ca spune numai tata:(((sunt multe de povestit care ma dor dar merg mai departe pentru comoara ce Mia daruito Dumnezeu va pup
Buna.Numele meu este Ana,am 28 ani siam un baietel de 6 ani si 6 luni.Suntem singuri,dar avem o iubire infinita care ne uneste.Nu regret nicio clipa faptul ca am pastrat acest copil,chiar daca din prima clipa am stiut ca nu vom fi trei in familie.Au fost alaturi de mine parintii mei si sunt in continuare.Acum stam singuri dar primii trei ani din viata lui Stefan am stat cu bunicii.Eu sunt invatatoare,iar minunea mea incepe scoala din toamna.Ne va fi mai greu,dar am incredere in Dumnezeu ca ne vom descurca.
buna,numele meu este Gabriela ,am 23 de ani si un baietel de 2 ani jumate..noi suntem singurei pentru ca ,,tati,, nu ne-a vrut ca sa nu isi ,,strice viata,, cu noi...am fost impreuna timp de 3 ani dupa care am ramas insarcinata iar cand i-am zis nu l-a interesat .Mia zis sa imi cresc copilul singura pentru ca el vrea sa isi traiasca viata nu sa si-o inchida.eu ma bucur foarte mult de decizia care am luat-o de a-l pastra pt ca nu exista fericire si dragoste mai mare decat copilul tau.As vrea ca aici sa intalnesc persoane ca si mine cu care sa pot lega o prietenie
Buna,numele meu este Ioana,am 20 de ani si de curand sunt mama unei fetite minunate pe nume Ariana Nicole..din pacate suntem singure si ne descurcam destul de greu dar nu as putea renunta niciodata la minunea mea
Educarea copiilor De ce preferă părinții grădinițele private în Cluj?
