De ce este atat de pretioasa fericirea?

Fericirea. Cum poate fi un lucru, atât de simplu și în același timp greu de definit, dorit de toată lumea. Pe lângă sănătate, cred că următoarea urare este aceea de a fi fericit.

Dar oare ce presupune această stare? E clar că pentru fiecare altceva, dar un lucru e cert. Semnifică mult mai mult decât un lucru scump, ușor de obținut atunci când ai bani. Bine, există unii pentru care a avea acel lucru poate rivala cu fericirea.

Dar n-ați observat că de fiecare dată oamenii sunt în căutarea fericirii? De ce o dată ce am obținut-o nu o putem păstra?  Chiar mă întreb asta mereu. Zicem, Doamne, să reușesc și lucrul ăsta și apoi nu îmi mai trebuie nimic. Fericirea durează puțin pentru că atât o prețuim noi, adică mai deloc. Cum avem ceva ce ne-am dorit, ne gândim la ce mai vrem. Nu stăm un minut să ne bucurăm cu adevărat pentru ceea ce ne-am străduit atât să avem.

De ce e atât de prețioasă fericirea? Nimeni nu știe. Unii se îmbată pentru a o întâlni permanent, iar alții încearcă să se distreze tot timpul, doar doar or fi fericiți întruna. Dar e doar o amăgire. Adevărul e că nu poți să o simți la adevărata ei intensitate decât dacă înainte nu ai și suferit un pic, adică nu te-ai întâlnit și cu sora ei – tristețea.  Nu spun ele bine celebrele refrene, banii n-aduc fericirea sau și bogații plâng câteodată? Există unii naivi ce cred că cei care au de toate trăiesc într-o stare permanentă de euforie. Nicidecum. Pentru unii fericirea înseamnă sănătatea copiilor și o familie închegată, pentru unii numărul de mașini scumpe din garaj, iar pentru alții numărul hainelor din dulap și al caselor.

Eu am cunoscut pe cineva mai demult, care zâmbea mai mereu și era fericită pur și simplu – nu era senilă, dar era fericită că are tot ce îi trebuie. Avea unde să locuiască, familia era sănătoasă, iar recolta din anul respectiv fusese foarte bogată ceea ce le asigura ei și familiei mâncarea. 

Dacă ar fi să o luăm un pic și psihologic, spre exemplu piramida nevoilor a lui Maslow, ne spune că omul are nevoie mai întâi să își poată satisface nevoile fiziologice, pe următoarea treaptă ar urca nevoia de a avea o siguranță a unei locuințe, o familie și serviciu, mai departe urcăm spre integrare socială, urmează încrederea de sine, nevoia de a fi respectat, iar ultima treaptă ar coincide cu nevoia de realizare, de auto-recunoaștere. Deci, urmărind această linie ascendentă, o dată ce le-am bifat pe toate suntem fericiți. Sau cel puțin așa ar trebui.

Am cunoscut și persoane care, deși aveau tot ce le trebuia, nu zâmbeau și erau mereu agitate, nervoase și nemulțumite. Și totuși nu le lipsea nimic. Oare? „-De ce nu sunteți fericite?”, îmi venea mie să strig...Și totuși, am înțeles relativitatea acestui concept. Fiecare avem nevoie de aceleași lucruri, dar fiecare ni le proiectăm altfel.

Unii pot fi fericiți, într-o casă simplă dotată cu tot ce este nevoie, cu o mașină normală care să nu se strice când ți-e lumea mai dragă, un salariu care  să permită întreținerea decentă a familiei și câte un mic capriciu pe lângă și cam atât, pe când alții nu ar putea locui decât în vile, cu mașini scumpe, cât mai multe, camere de îmbrăcăminte, valeți care să facă totul în locul lor și afaceri. Ei, da! Totul poate părea un vis frumos dacă nu știm cât stres inutil implică toate acestea.

Am exemplificat așadar cum, deși având aceleași lucruri, unii sunt fericiți, iar alții nu.

Dar eu acum sunt fericită. Nu știu mâine, poimâine, dar acum...azi sunt fericită. Atât de fericită că vreau să strig, să spun tuturor. Râd prostește și dansez cât pot pentru a sărbători fericirea-mi. Darul ăsta prețios pe care rar îl primim și de care puțin ne bucurăm. Oricând aveți un motiv, cât de stupid, pentru a zâmbi cu inima și pentru a vă striga fericirea, faceți-o!!!Să fiți fericite!!!

Autor: Nicole Arimanlian Nicole va impartaseste cu drag despre momentele din viata ei si experientele emotionante prin care a trecut. Pline de realitate, tresariri si sentimente, scrierile ei te ajuta sa descoperi mai multe despre viata mamicilor si copiilor.