Cele mai dragi imagini ramase in amintire

Hai sa vorbim despre cele mai dragi imagini rămase in amintirea noastră, despre cum ne amintim fiecare firicel de iarbă de lângă casa bunicii sau despre cum am văzut cu ochii noştri cum arată Scarlett O'Hara atunci când citeam cartea cu sufletul la gură.

Ne folosim atât de mult ochii în ziua de astăzi încât nici măcar nu le mai apreciem valoarea. Nu mai ştim decât să facem calcule la serviciu, să apreciem "din ochi" cam cât costă bucata de brânză sau să ne uităm la un film siropos, fără început şi fără sfârşit, dar care este relaxant pentru că nu ne cere un efort intelectual prea mare.

Este adevărat, nu prea avem timp, suntem foarte ocupaţi şi nici nu ne mai gândim la altele. Dar n-ar fi rău ca, din când în când, să vedem cu adevărat ce se întâmplă în jurul nostru. De exemplu, zilele trecute am văzut doi bătrânei care, deşi aproape orbi, se duceau ţinându-se de braţ la teatru. Erau îmbrăcaţi elegant, hainele lor nu aveau nicio cută de parcă ar fi fost călcate direct pe corp, aveau programele de spectacol în mână şi mergeau aşa, fără grabă dar nu fără rost, înspre Teatrul Naţional. Când mi-am dezlipit ochii de la ei, am observat că toţi trecătorii se uitau unde mă uitam şi eu. Până şi şoferii foarte grăbiţi aruncau câte-o privire cât aşteptau la semafor; iar asta înseamnă ceva pentru şoferii grabiti! Recunosc, mi-a rămas acea imagine în cap pentru că atunci am simţit, pentru un moment, că nu sunt chiar singură. Şi tot de atunci mă întreb dacă voi apuca zilele în care să mă duc, cu perle la gât şi pălărie de seară pe cap, la teatru sau la balet, fără să conteze dacă văd bine sau nu. 

Când eram micuţă şi locuiam cu bunica, eram sigură că a venit primăvara când vedeam ieşind de sub zăpadă primii ghiocei. Ştiu că sună a clişeu, dar eu ghiocei ca aceia n-am mai vazut; aveau globul florii atât de mare şi de greu, încât uneori stăteau aplecaţi de tot sub apăsarea unui strat de rouă. Tare aş mai vrea să primesc flori ca acelea în locul trandafirilor fără miros şi care rezistă o zi cumpăraţi de la florăria din colţ. Şi tot în aceeaşi casă am rămas cu gândul, amintindu-mi inclusiv biluţele de la şahul chinezesc pe care nici acum nu ştiu să-l joc sau poza cu frate-meu când mă pupă nici mai mult, nici mai puţin, decât pe fund. Eheee, de câte ori i-am aruncat vorba "Uiţi când mă pupai în fund!" în momentele de mare supărare!

Însă din epoca locuitului la bloc am cele mai multe amintiri. N-am să pot uita vreodată cheia legată invariabil la gâtul fiecărui copil de care copiii noştri nu o să aibă parte. Şi-mi amintesc jocul de "Piticot", şi pe cel de "Nu te supăra, frate", precum şi jocurile Lego sau cubul Rubik (pe care nici acum nu pot să-l rezolv). Şi, deşi am avut calculator de mică, tot nu pot uita cum m-am jucat Tetris, Mario, Alladin şi, din era Windows, Minesweeper, Solitaire şi Sims.

Există site-uri dedicate unde putem revedea ambalajele gumei Turbo, desenele animate cu Sailor Moon sau Captain Planet, sau casetele audio pe care le derulam cu pixul de frică să nu se incurce banda în cazul în care nu era casetofonul foarte bun. Îmi amintesc, desigur, şi sacoşile cu mărţişoare cu care veneam de la şcoală şi care acum sunt înlocuite de bomboane; m-am înroşit toată când mi-a dat colegul meu de bancă primul mărţişor în formă de stilou pe care cred că-l mai am şi acum pe acasă.

Ar mai fi de spus atâtea; cred că aş putea umple pagini intregi cu amintirile mele legate de imagini. Dar sunt sigură că aveţi şi voi câteva de spus. 

Tu ce amintiri dragi ai legat de imagini si care sunt peisajele sau momente care iti amintesc despre copilarie?

Autor: Cristina Gatachiu Cristina a trecut prin experiente emotionante pe care doreste sa le impartaseasca cu tine. Fie ca sunt situatii pe care le cunosti si ai aceleasi sentimente, fie ca descoperi ceva nou, citeste-i povestile si afla ce te sfatuieste.