Cele mai dragi amintiri legate de mirosuri
Fiecare dintre noi are momentele de gen „În căutarea timpului pierdut”. Consider că e normal ca anumite amintiri să fie generate de anumite situaţii de care ne lovim. Şi, de ce să nu recunoaştem, ne face plăcere să ne amintim de momentele în care ne bucuram.
Sub acest semn, vreau să creez o măsuţă de cafea virtuală la are să ne aşezăm şi să ne amintim de lucrurile care ne generează amintiri plăcute.
Chiar v-aş ruga, dragi cititoare, să încercaţi să scrieţi şi voi versiunea voastră, indiferent dacă vă consideraţi talentate sau nu. Dar vă mai rog şi, dacă puteţi, să vă filmaţi sau să vă aruncaţi câte un ochi într-o oglindă în timp ce scrieţi despre cele mai dragi lucruri din viaţa voastră; pentru că dacă nu veţi face asta, nu veţi observa zâmbetul plăcut ce vi se va desena pe chip.
Eu aş începe cu mirosurile care mă transportă înapoi în timp şi care îmi sunt incredibil de dragi. De exemplu, la mine nu e deloc anormală formularea „miroase a iarnă”. Mirosul acela de zăpadă şi de aer rece, de obrăjori înroşiţi şi de ciocolată caldă cu aromă de rom îmi fac pielea să ia formă de piele de găină. Dar, mai ales pentru că este partea preferată a anului, îmi place enorm primăvara. Mirosul de verde, de crud, de iarbă proaspăt tăiată mă determină să mă uit cu mare plăcere la cerul proaspăt albăstrit. Vara, cam pentru oricine, miroase a aer sărat de mare. Pentru mine, vara are parfumul asfaltului încins, iar ploaia de vară are mirosul prafului umed. Iar toamna, pentru mai toţi oamenii, miroase a frunze uscate şi a ploi torenţiale. Pentru mine însă, miroase a fumul frunzelor arse de locuitorii urbei de unde mă trag şi a creioane proaspăt ascuţite odată cu începutul şcolii.
Pentru cei dragi mie, anumite situaţii au mirosuri proprii. Bunica miroase a scovergi proaspăt făcute şi a casa ei bătrânească, mama miroase a cozonaci scoşi din cuptor şi a ciorbiţa de sâmbătă dimineaţa iar EL miroase a un anume parfum şi a tutun, un miros dulce-înţepător propriu lui.
Casa mea de acum miroase a metrou şi a tren din acela vechi, personal, cu banchete din vinilin. Iar casa mea ideală miroase a aer curat de munte, a foc făcut în sobă, a vin fiert cu multă scorţişoară, a noapte de vară şi a lăcrămioare în grădină. Dar totuşi cel mai dulce miros pentru mine este cel de bebeluş, de lapte amestecat cu pudră de talc şi de scutece de unică folosinţă.
Însă parfumurile pe care le-am folosit de-a lungul timpului îmi sunt în suflet şi într-un sertar, sub formă de sticluţe goale, dar încă mai păstrează vie aroma momentelor cu care le asociez. Parfumul Cobra pe care îl foloseau mama şi încă o doamnă foarte dragă mie îmi aminteşte de anii în care mergeam la colindat pentru a strânge suficienţi bani să i-l pot cumpăra cadou. Fiecare parfum pe care îl am în colecţie are în sticluţă şi un fost iubit, o amintire a unei seri importante pentru mine sau pur şi simplu ideea de a avea un parfum mai scump decât îmi puteam permite datorită unui cadou înţelept ales.
Ei, dragii moşului, cum ar spune o poveste, aceastea sunt semnalele olfactive care au capacitatea de a mă arunca pe gânduri în orice moment al vieţii mele. Sper că îmi veţi asculta sfatul şi veţi dori să faceţi acelaşi experiment ca mine. Acum, aşteptăm episodul următor, acesta fiind primul dintr-o serie de cinci articole conectate prin acelaşi fir al amintirilor.
 |
Autor: Cristina Gatachiu Cristina a trecut prin experiente emotionante pe care doreste sa le impartaseasca cu tine. Fie ca sunt situatii pe care le cunosti si ai aceleasi sentimente, fie ca descoperi ceva nou, citeste-i povestile si afla ce te sfatuieste. |
Anca Spânu 
Comentarii legate de Cele mai dragi amintiri legate de mirosuri
Multumesc, Anca Spanu! Ma simt onorata sa primesc asemenea aprecieri. :)
Este de inteles. Povestirea ta este minunata si extrem de emotionanta. Amintirile acestea le vei pretui mereu! Toata admiratia noastra pentru SuperBunica ta!
Imi cer scuze, am observat ca a intervenit o greseala in comentariul meu si as dori sa corectez: "...deci imi petreceam aproape toata ziua cu bunica." Emotiile si-au spus cuvantul.
Cel mai drag miros din copilaria mea era mirosul...bunicii! Ea m-a crescut de mica, fiindca mama era de dimineata pana seara la serviciu, deci in petreceam aproape toata ziua cu bunica. Era o fire blanda, grijulie si rabdatoare, a crescut 7 copii si a avut grija de toti copiii copiilor, ba chiar si de ai vecinilor! :) Bunica era SuperBunica (asa cum probabil isi vad toti nepotii bunicile) :), imi dadea sa mananc, se juca cu mine, ma obliga sa dorm la pranz (chiar daca nu-i iesea fiindca eu ma prefaceam ca adorm si asteptam sa adoarma ea inaintea mea, apoi o zbugheam pe usa), ma lasa sa o machiez si se lasa trasa de par in tentativele mele de a o coafa, ba chiar a avut curajul sa o si tund, cand deja eram adolescenta, si chiar ii statea foarte bine! :D Bineinteles ca mi-e dor de mirosul de paine de casa pe care o pregatea zilnic pentru ca nu ne permiteam sa cumparam franzela de la magazin, mi-e dor de mirosul de struguri zdrobiti cu picioarele si de cel al orezului cu lapte pe care il asteptam ca pe cel mai sofisticat desert, dar cel mai tare mi-e dor de mirosul bunicii, de mirosul mainilor si al parului ei, de mirosul pe care il raspandea in casa natala...Acesta este cel mai drag miros pe care mi-l amintesc din copilarie, pentru ca este singurul pe care nu-l mai pot reproduce in prezent!...
Imi aduc aminte mirosul gutuilor coapte in cuptor iarna, pafrumul orezului cu lapte si scortisoara si aroma imbietoare a cremei de zahar ars pregaita in fiecare duminica.
Imi aduc aminte iarna cand facem focul in soba si miroseau carbunii a fum si deschidea bunica mea usa de la casa si intra frigul iar noi ne zgribuleam in pat. Un alt miros frumos este cel de friptura cand taiam porcul de Craciun si mancam "pomana porcului". In rest, mirosul de apa sarata de la mare, cand ne balaceam eu si fratele meu si mirosul tatalui meu dimineata, cand pleca la munca si ne pupa pe frunte pe amandoi.
Mirosul de care imi aduc aminte,mmm pai sa incep cu mirosul imbietor care ne trezea in ziua de ajunul Craciunului cand mama inmuia turtele(scutecele domnului),mirosul era de vanilie,rom,portocala. apoi mirosul de cozonac proaspat scos din cuptor in Vinerea Mare a Pasteleui. Sincer imi e dor de astfel de mirosuri.
Mirosul de care imi aduc eu aminte este cel de orez cu lapte si scortisoara de la gradinita. Cand miros teiul din fata blocului imi aduc aminte de casa bunicilor. Gemul de trandafiri are si el un miros care imi aminteste de trandafirii din gradina de la tara carora le mancam petalele inainte sa devina gem.