Haine pe care nu le porti

Ieri, pe când căutam ceva să mă îmbrac pentru a ieși în oraș, am constat că șifonierul meu este ticsit, luați în calcul faptul că e un simplu șifonier de dormitor de apartament, nu un dressing sau o cameră doar pentru haine (am simțit nevoia să fac această precizare pentru a nu vă lăsa falsa impresie că am nu știu câte haine).

Deci m-am gândit mai bine și m-am apucat să scot ba lucrurile de pe un raft, ba ce mai e pe alt raft și tot așa până am scos tot. Mai repetasem eu operațiunea asta acum ceva vreme, deci nu-mi dădeam seama de unde se tot adunau atâtea.

A urmat un fel de probă la fugă și ochiometru cu atitudine subiectivă față de ceea ce îmi mai venea sau ce nu, dar mai ales (fiindcă în mare parte despre asta a fost vorba) despre ce mai îmbrăcam și ce nu. Hm...asta am purtat-o de o mie de ori nu știu unde, cred că fetele de la facultate o știu pe de rost – o pun în sac, pantalonii ăștia i-am luat când a murit prietena mea  pentru că nu aveam unii negri și i-am purtat și la înmormântarea bunicii – prea multe amintiri dureroase, deci la sac cu ei! Și tot așa, fiecare lucru cu povestea lui până când m-am trezit cu vreo doi saci.

Moaaa...păi și eu de ce țineam toate lucrurile astea aici? Mi se părea ca am destule și am, dar aveam surplus inutil de aranjat și de bruiat atunci când căutam ceva pe care chiar să-l port. Apoi când deschideam ușa șifonierului mi s-a părut altceva. Dacă umblam la bluze și erau acolo un număr de x, știam că o pot alege pe oricare dintre ele pentru că nu erau în plus.

M-am odihnit un pic, am băut un kg de apă și m-am apucat să văd ce e de făcut cu sacii. Să sortez lucrurile pe care le pot da cuiva sau pe care ar trebui să le arunc direct. Și atunci a venit mama. „- Ce e cu sacii aștia? ” Ehei...mama e o super mamă, dar așa cum sunt oamenii care au trăit în epoca economiei, știm noi care, ea are o problemă cu datul și aruncatul lucrurilor în general. Adică de ce să nu le punem sus, că poate mai târziu, peste un an doi așa, poate ne plac din nou...sau slăbim și ne îngrășăm la loc. Ce poți să-i mai spui?  „-Mamă, moda se schimbă, plăcerile și gusturile la fel și dacă mă îngraș sau slăbesc, am să gasesc eu pe undeva un bănuț să iau o haină potrivită.”  Până la urmă am și convins-o. Așa că un sac, care avea haine chiar bune, dar care nu îmi mai plăceau neapărat, a plecat la sat și celălalt sac la niște oameni chiar săraci de la gunoaie. Însă un sfat ar fi să nu le dați acestora haine rupte sau stricate. Sunt ei suficient de amărâți ca să îi mai umilim și noi în felul acesta.

Bun...și-acum că e curat, aerisit și lejer în șifonier, mă gândesc să mă apuc și de locul unde-mi țin mărunțișurile, cerceii & co. Va avea și el de „suferit”. Dar chiar nu are rost să mai păstrați lucruri pe care nu le folosiți sau care nu vă mai plac, doar pentru că ați dat, la un moment dat, bani pe ele. Lăsați-le altora care chiar au nevoie și se bucură când deschid dulapul lor modest și le văd acolo. 

Autor: Nicole Arimanlian Nicole va impartaseste cu drag despre momentele din viata ei si experientele emotionante prin care a trecut. Pline de realitate, tresariri si sentimente, scrierile ei te ajuta sa descoperi mai multe despre viata mamicilor si copiilor.