Talentul de a scrie

Acum ceva vreme, când abia ne apucaserăm să scriem pentru doamne și domnișoare și eram la început, eu și prietena mea, ne gândeam cum vom proceda atunci când vom fi în pană de idei.

Simplu, zicea ea "-îți faci o listă cu probabile subiecte, aduni idei de pe la toată lumea și apoi le tratezi pe toate în ordine fără să uiți ca zi de zi să mai adaugi alte noi și noi idei."

Eheee...de parcă inspirația e așa, un fel de șarpe cu clopoței, care dansează când aude un fluier măiastru. Nici vorbă. E ca o fetiță încăpățânată, pe care o dată ce ai neglijat-o atunci când vrea ea să-ți spună ceva, s-a terminat. Poți să spui că până aici ți-a fost. Uneori pune botul chiar și câte-un an întreg. Și vai cum te mai chinuiești tu și încerci toate trucurile posibile să o ademenești, să o împaci ca să te mai poți în continuare bucura de ceea ce are de oferit.

Ești dispusă la orice. Acum te-ai ridica chiar și la 12 noaptea din pat să notezi, numai de ți-ar transmite o idee. Tzo...păi nu. Ea e hoață. Atunci când vreți să scrieți, dragele mele cititoare, nu e totul să vă știți bine cu Stilul, Gramatica, Frazarea, Ortografia și alți asemenea „granzi” din domeniu. Degeaba dacă nu stăpâniți Talentul și Inspirația. Mofturoșii ăștia doi sunt greu de îmblânzi, iar unii au dat totul pentru a-i satisface măcar o dată.

Îmi amintesc și-acum de parcă a fost ieri momentele din școala generală și liceu, când apăreau poeziile vreunei colege de la cenaclu, în cutare revistă sau cutare carte, sau chiar când una dintre ele reușea să publice un volum. Era de-a dreptul revoltătoare și dezarmantă poziția celor din jur. „-Ei, ce să spun, dragă, aș fi putut oricând și eu să scriu așa ceva...mare brânză”. Evident că nu o făceau niciodată, nu din lipsă de timp, dar fiindcă era clar că nu era chiar atât de simplu cum își imaginau ele.

Strângeam din pumn la gândul că asta este opinia lor despre cineva talentat cu adevărat potențial, cineva care îți poate face un ceas mai plăcut doar citindu-i rândurile, sau te poate binedispune când îți povestește cu atâta pasiune o simplă vizită la bunici.  Și nu doar colegele cele rele nu înțelegeau rostul scrisului sau chinul celui care face acest act atât de comun și totuși atât de unic pentru fiecare scriitor. Când am ajuns la facultate, am constatat cu stupoare că și alte fete care voiau să devină filoloage, împărtășeau aceeași opinie.

Cum să fii filolog, dacă nu poți prețui un produs de talent și pe omul ce îți dă ție practic motivul de a studia? Dacă “ăia” care au scris fiindcă „n-aveau altă treabă” nu o făceau, noi nu mai știam nimic acum despre identitate, despre strămoși, despre alte culturi și nici nu ne puteam bucura de minunile unei poezii emoționante sau ale unui roman care să ne dea sens unor ore petrecute cu folos.  Eram ignoranți de-a dreptul.

Eu am scris, am scris mult, pentru mine și pentru alții, dar mai ales pentru alții. Scriu să mă destind, scriu să dialoghez cu mine, cu generațiile ce vor urma și cu cele care au fost, dar mai ales scriu pentru a exersa. După multă muncă și exercițiu, simt că aș putea răzbate și eu asemeni lui Iona din burta peștelui. Sau oare și această poveste să fi fost o amăgire a autorului care atât de frumos a conturat-o?

Nu e greu să scrieți. Nu toți vom publica romane, dar toți putem încerca să exersăm scriitura. Da, da. Luați o foaie și-un pix, un laptop sau o tableta. Tot secretul constă în a găsi o temă. Mai întâi scrieți pur și simplu tot ce vă vine în minte în acest moment. Apoi tăiați din lista voastră termenii până rămâneți doar cu 3. Mai departe eliminați termenii despre care nu ați avea chef să scrieți și vă rămâne subiectul unei viitoare poezii sau cine știe al unei proze reușite. Încercați, bucurați-vă de rezultat, dar niciodată nu încetați să prețuiți acest proces și pe cel care îl meșterește, pentru că el trăiește prin cititorii lui, care nu vor ști niciodată cu adevărat câtă luptă se dă într-un scriitor pănă să le predea produsul rezultat, ca o mamă care este nevoită să-și înstrăineze puiul.

Autor: Nicole Arimanlian Nicole va impartaseste cu drag despre momentele din viata ei si experientele emotionante prin care a trecut. Pline de realitate, tresariri si sentimente, scrierile ei te ajuta sa descoperi mai multe despre viata mamicilor si copiilor.