Salariată gravidă - înştiinţarea angajatorului şi protecţia la locul de muncă

Din punct de vedere legal o salariată nu este considerată a fi gravidă decât din momentul în care îndeplinește cerințele legale prevăzute pentru această situație. Mai exact, până când salariata însărcinată nu face ceea ce legislația în vigoare solicită pentru a putea fi încadrată în categoria de salariată gravidă ea nu poate beneficia de anumite drepturi și facilități prevăzute de aceeași legislație.

Actul normativ care reglementează drepturile și obligațiile salariatei gravide este Ordonanța de Urgență nr. 96 din 14 octombrie 2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă (denumită in continuare O.U.G. nr. 96/2003).

Potrivit art. 2, lit. c din O.U.G. nr. 96/2003 salariata gravidă este femeia care anunţă în scris angajatorul asupra stării sale fiziologice de graviditate şi anexează un document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist care să îi ateste această stare. Astfel, pentru ca o salariată să fie considerată gravidă din punct de vedere legal ea trebuie :

- să-și anunțe angajatorul asupra stării ei și nu oricum, ci în scris și

- notificarea scrisă să fie însoțită de o dovadă medicală a stării ei de graviditate, dovadă care constă într-un document medical (care poate fi o scrisoare medicala, o adeverință, o ecografie etc.) eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist.

Documentul medical trebuie să conţină constatarea stării fiziologice de sănătate a salariatei inclusiv data prezumtivă a naşterii, precum şi (dacă este cazul) recomandări privind protecţia acesteia la locul de muncă ce au în vedere:

• capacitatea de muncă a salariatei gravide pe timp de zi sau, dacă este cazul, pe timp de noapte (munca prestată între orele 22,00 – 6,00) şi
• posibilitatea de muncă a salariatei gravide în condiţii de muncă insalubre sau greu de suportat (colectarea, transportul şi depozitarea dejecţiilor menajere, umane, animaliere; igienizarea grupurilor sanitare; săpatul şanţurilor; încărcatul sau descărcatul cu lopata al diverselor produse; ridicarea unor greutăţi mai mari de 10 kg; munca în condiţii de expunere la temperaturi extreme, acestea fiind definite în legislația în vigoare ca temperaturi exterioare ale aerului, care fie depășesc +37°C sau, corelate cu condiții de umiditate mare, pot fi echivalate cu acest nivel, fie scad sub -20°C sau, corelate cu condiții de vânt intens, pot fi echivalate cu acest nivel).

Înștiințarea în scris a angajatorului cu privire la starea de graviditatea a unei salariate îi conferă acesteia dreptul de a beneficia de prevederile privind protecția maternității la locul de muncă, iar pe angajator îl obligă la respectarea acestora prin punerea lor în aplicare. Angajata este cea care decide când (sau dacă) își anunță angajatorul cu privire la sarcina sa, însă până când angajatorul nu este înștiințat potrivit procedurii explicate mai sus el nu are obligația de a-i asigura protecția maternității angajatei gravide și deci ea nu poate beneficia de toate facilitățile conferite de O.U.G. nr. 96/2003.

Așadar, în cazul în care salariata gravidă nu-şi îndeplineşte obligaţia de a-și informa în scris angajatorul despre starea sa sau până la momentul la care aceasta își informează în scris angajatorul, cel din urmă nu are obligația de a respecta dispozițiile legale referitoare la protecţia maternităţii (explicate pe larg în articolul “Drepturile salariatei gravide”). De la această regulă, există însă o excepție care privește dispozițiile art. 5, 6, 18, 23 şi 25 din O.U.G. nr. 96/2003 la care angajatorul este obligat indiferent de existența sau inexistența înștiințării scrise a angajatei cu privire la starea ei de graviditate și a dovezii medicale. Mai exact, în cazul în care salariata gravidă nu-şi îndeplineşte obligaţia de a-și informa în scris angajatorul despre starea sa, acesta este exonerat de obligaţiile sale referitoare la protecţia maternităţii cu excepţia celor prevăzute la art. 5, 6, 18, 23 şi 25 din O.U.G. nr. 96/2003 şi anume :

• Pentru toate activităţile susceptibile să prezinte un risc specific de expunere la agenţi (fizici, biologici, chimici), procedee (procedeele industriale ce pot duce la apariţia cancerului) şi condiţii de muncă (activităţi subterane miniere), angajatorul este obligat să evalueze anual, precum şi la orice modificare a condiţiilor de muncă natura, gradul şi durata expunerii salariatelor gravide, în scopul determinarii oricărui risc pentru securitatea sau sănătatea lor şi oricărei repercusiuni asupra sarcinii. Evaluările se efectuează de către angajator, cu participarea obligatorie a medicului de medicina muncii, iar rezultatele lor se consemnează în rapoarte scrise.
• Angajatorii sunt obligaţi ca, în termen de 5 zile lucrătoare de la data întocmirii raportului, să înmâneze o copie a acestuia sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor. Angajatorii vor informa în scris salariatele asupra rezultatelor evaluării privind riscurile la care pot fi supuse la locurile lor de muncă, precum şi asupra drepturilor care decurg din O.U.G. nr. 96/2003.
• Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă a salariatelor gravide, regulamentele interne ale unităților trebuie să conţină măsuri privind igiena, protecţia sănătăţii şi securitatea în muncă a acestora, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 96/2003 și ale celorlalte acte normative în vigoare.
• În cazul în care o salariată contestă o decizie a angajatorului, sarcina probei revine acestuia, el fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.
• Inspectoratul teritorial de muncă pe a cărui rază îşi desfăşoară activitatea angajatorul sau, după caz, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în termen de 7 zile de la data primirii deciziei prevazute la punctul anterior, are obligaţia să emită aviz consultativ corespunzator situaţiei constatate. Inspectoratul teritorial de muncă sau, după caz, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici va transmite avizul angajatorului, angajatei, precum şi sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor din unitate.

În concluzie, dacă sau atâta timp cât salariata gravidă nu informează în scris angajatorul asupra stării sale, acesta nu este obligat sa-i ofere protecție la locul de muncă, excepție făcând drepturile prevăzute mai sus.

Legislația în vigoare nu prevede un model de inștiințare, de aceea nu există un anumit tipizat ce trebuie completat. Salariata gravidă va întocmi singură înștiințarea scriind pe o coală de hârtie cui îi este adresată (dacă există mai mulți șefi ierarhici sau departamente și birouri vor fi menționați toți/toate), formula de adresare (“Stimați domni“, daca sunt mai mulți șefi sau “ Doamnă/domnule Director“), numele și datele ei de identificare (adresa, CNP, nr. și serie de buletin, eventual alte date prin care se poate identifica mai ușor în cadrul companiei), funcția pe care o ocupă în cadrul respectivei societăți, înștiințarea propriu-zisă (spre exemplu : “vă înștiințez pe această cale, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 96/2003 asupra stării mele de graviditate “) și mențiunea anexării dovezii medicale în acest sens.

Este indicat ca salariata să îşi păstreze o copie cu înştiinţarea şi documentul medical (cu numărul de înregistrare şi ştampila angajatorului) pentru a putea face, dacă este nevoie, dovada înştiinţării angajatorului.

Odată înregistrată înștiințarea, angajatorul trebuie să țină cont de ea și să ofere salariatei gravide drepturile și facilitățile prevăzute de O.U.G. nr. 96/2003, cu alte cuvinte să-i asigure protecția maternității la locul de muncă.