Traditii de Dragobete

Câte tradiţii de Dragobete cunoşti? Deşi avem propria noastră sărbătoare românească pe care o putem aprecia pentru adevărata valoare istorică, mulţi din noi cunoaştem  mai multe despre Valentine’s Day decât despre ziua Dragobetelui.

Iată însă câteva detalii istorice şi legate de tradiţii care te vor face să apreciezi cu adevărat această zi şi să profiţi de ocazie pentru a sărbători dragostea.

24 februarie este ziua când românii sărbătoresc oficial Dragobetele, dar în anumite zone ale ţării acesta se sărbătoreşte pe 28 februarie, 1 martie, 25 martie sau în zilele de Baba Dochia şi echinocţiul de primăvară.

Denumirea „Dragobete” are, în accepţiunea unor istorici, rădăcini slave şi provine de la termenul de Bragobete, aşa cum era intitulată o sărbătoare populară slavă ce avea legătură cu Sfântul Ioan Botezătorul. Unii filologi cred că denumirea provine de pe vremea dacilor pe când alţii au descoperit diverse variaţii în secolele 19 şi 20 – „Dragostitele”, „Granguru”.

Conform tradiţiei, ziua de Dragobete era sărbătorită mai ales de tinerii de la sate care se îmbrăcau cu haine frumoase şi ieşeau la plimbare prin sat sau se strângeau pe la anumite case. Fetele culegeau flori de primăvară care erau folosite pentru descântece de dragoste. Tinerii ţineau mai multe hore iar la ora prânzului, fetele fugeau înapoi spre casele lor. Fiecare flăcău  alerga fata care îi plăcea şi dacă o prindea o îmbrăţişa sau o săruta. Tradiţia avea denumirea de „zburătorit”.

In alte zone fetele strângeau apă din omătul încă netopit cu care se spălau  pe faţă în credinţa lor că le va face mai frumoase şi mai iubite.

Atât tinerii cât şi oamenii maturi sărbătoreau această zi a dragostei. Femeile făceau curăţenie în gospodărie, oferau mâncare bună animalelor din curte şi aşterneau pe pat cele mai noi veştminte. Bărbaţii nu se osteneau cu munca în aceasta zi de sărbătoare şi toata păreau că merg şnur.

Dragobetele, fiind o sărbătoare a primăverii, marca un nou început atât pentru oameni cât şi animale. Păsările se împerecheau, începeau să îşi construiască cuiburi, animalele simţeau venirea noului anotimp.

Dragobete, în postura de divinitate, era un tânăr frumos şi iubitor  care se credea că proteja îndrăgostiţii sau îi făcea să se îndrăgostească pe cei fără pereche. Sunt anumite legende care îl consideră fiul Babei Dochia şi altele care îl prezintă ca zeul dragostei şi al codrului.

Din perspectiva naturii, Dragobetele era considerat un protector al naturii şi renaşterii, strâns legat de fertilitate şi naşterea unei noi generaţii de animale şi plante.

In ultimii ani, ziua de Dragobete a devenit din ce în ce mai apreciată de români, mai ales ca un gest de opoziţie fată de sărbătoarea împrumutată din străini - Sfântul Valentin.

Chiar dacă tradiţiile se mai respectă doar în anumite regiuni şi sate din ţara noastră, obiceiul de a ne bucura de primele semne ale venirii primăverii şi de a sărbători dragostea şi armonia din relaţia noastră.