Printre alte nazdravanii

Cand copilul tau este mic, te astepti la multe nazbatii din partea lui. Insa, desi stii ce te asteapta, nu exista moment in care sa nu ramai uimita, nu-i asa?

Cand crezusem ca fiica mea facuse aproape toate nazdravaniile varstei, iata ca astazi a reusit din nou sa ma uimeasca. Am trecut cu brio de coloratul pe pereti, de trasul pisicii de coada, de spart cani, vase, vaze si oglinzi si de ruptul a orice pica in mana. Si cand sa cred ca s-au terminat toate astea, fiica mea mi-a demonstrat ca are si calitati de mic model in devenire.

Asadar, cand m-am intors de la serviciu, bunica ma intampina in prag si-mi spune din start ca o sa am o surpriza, dar ca orice as face nu trebuie sa ma enervez. N-am apucat nici sa ma mai descalt si am mers direct in dormitor. Zambind la mine, cu o fata de ingeras, micuta mea statea in mijlocul multor “jucarii” – cosmeticele mele. Si ca si cum asta nu era de ajuns, era incaltata cu pantofii mei si cu cea mai buna rochie pe care o tineam “de buna”. Cand m-a vazut , simplul fapt ca m-a strigat “Mama!!”, m-a topit si nu m-a lasat sa ma enervez. “- Mama, vrei sa vezi cum merg pe scena?”

In loc sa o cert, am decis sa ma asez pe canapea si sa privesc spectacolul. Papusile erau insirate pe covor si se pare ca aveau o reprezentatie pe”scena”, prezentand moda. Am ramas uimita cat de fericita a fost fiica mea, cand, defiland in pantofii mult prea mari pentru ea, imbracata cu o rochie lunga de trei ori cat inaltimea ei si purtand la gat perlele albe (sau aproape albe, pentru ca incepusera sa aibe o culoare roz, posibil de la fardurile rasturnate pe ele) am incurajat-o si am aplaudat-o pentru minunata prestatie. Atunci m-am gandit ca de multe ori nu ii acord atentia cuvenita si poate ca ajungand atat de obosita de la serviciu uit sa o mai rasfat, sa o apreciez, sa ii spun cat imi e de draga si cat de dor mi-a fost de ea.

In seara aceea am lasat-o sa se joace pana la extenuare. Mi-a luat putin timp sa o curat de “praful magic” de la ochisori, insa a dormit neintoarsa. Inainte de asta m-a intrebat cum de noi, mamele putem merge incaltate cu lucruri atat de inalte, desi suntem atat de mici (scunde)si m-a asigurat ca atunci cand va fi mare nu va purta pantofi asa,decat poate pe cei de culoare rosie.

Am zambit. Nu o sa mai dureze mult pana cand fiica mea va creste… Insa pana atunci, voi fi pregatita de noi si noi momente si de lectii pe care, cea mica fara sa vrea mi le ofera. Azi am mai invatat una dintre ele: cand sunt mici, copiii nu stiu sa ceara dragoste, insa au nevoie de toata afectiunea din lume si nu stiu cum sa faca rost de ea, decat atragandu-ne atentia.