Ne ghidam dupa superstitii?
Nu știu de ce, de fiecare dată când îmi trece o pisică neagră calea, scuip de trei ori peste umăr și fac trei pași înapoi. Nici măcar nu mai este o acțiune deliberată, conștientă. Dacă aș vrea să ajung la rădăcina acestui tic, dacă-l putem numi așa, ar trebui să mă întorc cam 15 ani în timp, când bunica vărului meu mi-a zis pentru prima oară, că atunci când îți trece o pisică neagră calea, îți merge rău toată ziua. Și tot ea avea și acest leac pe care vi l-am amintit mai sus. Totul era să fii pe fază și să aplici „antidotul” imediat.
Pe lângă trivialul gestului de a scuipa în sine, faptul că acest lucru mă putea speria, consider că este foarte nepotrivit. Dar o făceam de fiecare dată fără ezitare, așa cum o fac chiar și acum. Și câte altele nu mai știm cu toții. Nu trecem pe sub scară, credem că dacă o gravidă fură un fruct, îi va apărea bebelusului forma acelui fruct în locul în care l-a ascuns mama, ne gândim că dacă plouă la o nuntă acea familie va fi bogată, numărul 13 ne va purta mereu ghinion, dacă te mănâncă palma iei bani, nasul bătaie și nu mai spun de celebra idee conform căreia dacă spargi o oglindă, 7 ani ai încurcat-o. Nu doresc să fac un inventar al acestora, fiindcă le găsiți integral într-un tratat de etnologie. Eu le credeam pe toate.
Mai târziu, la ora de religie, am aflat că acestor „crezuri” li se spune superstiții și sunt un păcat împotriva lui Dumnezeu. Și, totuși, am continuat să țin cont de ele zilnic. Abia la facultate, la orele de etnologie, folclor și introducere în cultura tradițională, am studiat fenomenul superstițiilor mai pe îndelete și, văzând de unde pornesc și ce le generează, am ajuns chiar să mă amuz de unele dintre ele, dar în același timp să mă mir de puterea pe care acestea o au asupra oamenilor.
Și ca să susțin cu un exemplu concret modul în care s-a creat o superstiție, am să fac referire la una urbană la construcția căreia am și contribuit fără să știu. Eu și copiii din generația mea. În fiecare oraș există canalizări. Ei bine, fiecare dintre ele are un capac. Da, dar abia aici începe partea interesantă. Tipurile de capace. Dacă era unul cu patru găuri și călcai, aveai noroc, dacă era unul fără găuri, aveai, din contră, ghinion. Ca să anulezi acel ghinion trebuia neapărat să cauți un capac cu patru și să calci pe el.
Acesta este un exemplu real, pe care vi l-am relatat pentru a conferi veridicitate faptului că superstițiile sunt create din fel de fel de motive, au o influență imensă, însă, în realitate, nu au deloc un fundament care să justifice aceste lucruri.
Cum să facem noi însă când ni se întâmplă? Cred că ar trebui să trecem mai departe peste ele, oricare ar fi acestea, pentru că nu au decât puterea pe care fiecare dintre noi le-o dăm și aceasta este dozată, bineînțeles, de frica și temerile omului.
Deși știu toate aceste lucruri, chiar și astăzi, când eram la plimbare cu o prietenă, vâzând o gravidă am avut tendița de a-i pune mâna pe păr. Așa știam de la bunica. Probabil că mi-a intrat deja în reflex, independent de voința mea.
Autor: Nicole Arimanlian Nicole va impartaseste cu drag despre momentele din viata ei si experientele emotionante prin care a trecut. Pline de realitate, tresariri si sentimente, scrierile ei te ajuta sa descoperi mai multe despre viata mamicilor si copiilor. |
Comentarii legate de Ne ghidam dupa superstitii?