Despre oameni parveniti

Faceți cunoștință cu o specie pe care o vom numi generic „parveniți”. Deși aceștia sunt numeroși, în extindere și întâlnești câte unul la tot pasul, uneori se pricep foarte bine la a se pierde în mulțime.

Îi știți încă de la grădiniță, însă atunci aveau această "afecțiune" în stare latentă, dacă o putem numi așa. Apoi, pe parcurs v-a afectat constant manifestarea acesteia, fără să vă dați seama ce anume este și mai ales ce o cauzează.

De curând, am trăit experiențe cu parveniții pe pielea mea. Aceștia se pot manifesta în mai multe moduri și pe mai multe planuri. Poate să fie vorba despre oameni care au fost săraci sau s-au îmbogățit peste noapte, de cei care se prefăceau supuși și obedienți, pentru ca mai apoi, după ce își atingeau scopurile să arate că sunt, de fapt, cei mai mari nesimțiți.

Fie că ne referim la aceia care, dintr-un motiv sau altul cândva timorați și timizi, deodată și-au dat arama pe față, sau la cei care au primit o funcție superioară celei pe care o ocupau înainte, ori pur și simplu la cei care deși erau, sunt și vor rămâne simpluți din punct de vedere intelectual, doar pentru că acum "se descurcă" se pare că uită din ce în ce mai des de caracteristicile  lor mintale sau mai degrabă de lipsa acestora.

Deși poate nu vi se pare, aceștia pot fi foarte periculoși pentru familie, pentru job și chiar pentru cercul de prieteni în care ne învârtim. După ce iau de la tine sau de la mine, bani, sfaturi, ajutor, idei sau o vorbă bună, când ajung să le dețină pe ale lor, uită de unde-au plecat, uită că înainte nici nu puteau înainta fără ajutor. Și te indignezi. Te indignezi când auzi că "vai cum să nu te duci în vacanță, sau vai cum să te duci doar cu x lei, sau să nu vezi x oraș?". Și o faci pentru că tu știi că parvenita care îți spune lucrurile astea înainte nu pășise măcar în afara orașului natal. Iar acest lucru nu este nici amuzant și nici de râs.

Nu trebuie să râdem de oamenii care nu își permit, dar ar trebui să ne revoltăm împotriva acelora care, deși odată au fost în această situație, o dată ce "s-au ajuns" se amuză de greutățile altora. Nu mai spun despre modul în care își expun în nasul tău "avuțiile materiale, ca la butic sau le înșiră ca la tarabă" neconștientizând câtă bogăție spirituală pierd când fac asta.

Astfel de oameni ar face orice să reușească ce și-au propus și dacă e necesar sacrifică pe oricine le intervine în cale. Chiar și bunici, părinți sau prieteni. Mai ales prieteni / prietene. Prietenia și parveniții nu fac casă bună niciodată. E ca o casă cu fundație proastă. La un moment sau altul, în funcție de factori externi casa asta se va dărâma. Părțile afectate cu siguranță nu vor fi ei, ci voi. Pentru că ei își vor găsi o cale prin care să se strecoare ușor. Însă cel mai mare defect al parveniților este superioritatea. Acest concept îi caracterizează perfect. 

Autor: Nicole Arimanlian Nicole va impartaseste cu drag despre momentele din viata ei si experientele emotionante prin care a trecut. Pline de realitate, tresariri si sentimente, scrierile ei te ajuta sa descoperi mai multe despre viata mamicilor si copiilor.