Copiii cu tulburare de opozitie

Toti copiii sunt opozitionisti din cand in cand, mai ales in momentul in care sunt obositi, le este foame, sunt stresati sau suparati. In acel moment se pot enerva, pot raspunde urat, nu mai asculta, isi sfideaza parintii, profesorii sau pe ceilalti adulti.

Comportamentul de opozitie este, de cele mai multe ori, o etapa normala in dezvoltarea copilului cu varsta cuprinsa intre doi si trei ani, precum si la cei care intra in perioada de adolescenta.

Cu toate acestea, comportamentul necooperant și ostil devine o problema serioasă atunci când este frecvent si consecvent, iesind astfel în evidentă (comparativ cu alti copii de aceeași vârstă și nivel de dezvoltare) si atunci când afectează copilul in mediul exterior (social), in familie și la scoala.

Simptome

• Iesiri nervoase frecvente
• Certuri cu adultii
• Copilul are mereu ceva de comentat in privinta regulilor clar stabilite
• Sfidare si refuz atunci cand e necesar sa se conformeze cererilor și regulilor impuse de adulti
• Copilul incearca, intentionat, sa-i deranjeze si sa-i supere pe cei din jur
• Invinuirea altor persoane atunci cand este vorba de propriile greseli sau comportament inadecvat
• Copilul este foarte sensibil si are impresia mai tot timpul ca este tachinat de alte persoane
• Copilul se supara foarte usor si are resentimente in acest sens
• Copilul este rautacios si are un limbaj inadecvat in momentele de furie
• Atitudine sfidatoare si dorinta de razbunare

Aceste simptome pot fi usor observate acasa ori la scoala si apar inca din primii ani de viata.

Factorii biologici, psihologici si sociali pot avea si ei un rol in aceasta tulburare. Copilul va avea nevoie de o evaluare minutioasa pentru a se observa daca mai exista si alte tulbarari adiacente (altele decat cea de opozitie): ADHD – deficit de atentie si hiperactivitate, deficit de invatare, tulburari de dispozitie (depresie, tulburare bipolara) sau tulburare de anxietate.

Primul pas il reprezinta terapia individuala (va ajuta copilul sa isi controleze furia, sa minimizeze nivelul de negativitate, sa-si imbunatateasca relatiile sociale) si terapia cu familia, pentru a imbunatati comunicarea si intelegerea reciproca. Parintii in aceasta situatie au nevoie de sprijin si intelegere.

Ce pot face parintii?

In momentul in care sunteti in conflict cu copil si simtiti ca ia amploare, incercati sa luati o pauza. Este un model pozitiv pentru copil.

Stabiliti limite rezonabile, potrivite cu varsta copilului si care vor duce la consecinte usor aplicabile.

Intariti comportamentul pozitiv al copilului, laudati-l cand este cazul si cand el prezinta flexibilitate sau vrea sa coopereze.

Incercati sa cooperati si sa obtineti sprijin din partea familiei si a prietenilor.

Fiti calmi si luati pauza in momentul in care simtiti ca situatia scapa de sub control.

Psiholog Clinician Carmen Hotar                                                       
Fondator Asociatia ARICA