Fabrica de dulciuri

Fabrica de dulciuri este o poveste pentru copii care ii invata cat de important este sa isi urmeze visele si sa spuna adevarul atunci cand se afla intr-o incurcatura.

Aceasta scurta dar frumoasa povestioara face parte din seria de povesti pentru copii scrise de Claudia Groza si are in centrul actiunii bomboanele revoltate dintr-o fabrica de dulciuri. Citeste intreaga actiune copilului tau si invata-l despre importanta adevarului si despre cum isi pot urma visele.

Dimineaţă de mai. Soarele se ridică semeţ pe cerul albastru sidefiu. Norii alunecă uşor spre orizont.
Din şoseaua principală se face o alee şerpuită printre copacii cu trunchiuri groase şi coroane bogate, ce duce spre fabrica de dulciuri. Pe alocuri, asfaltul este întrerupt şi din acele locuri creşte iarbă deasă, de un verde aprins.

Cu paşi siguri, hotărât, cu gândul la dulciurile pe care le va împacheta azi, cu hainele mirosind a vanilie şi buzele cu gust de zahăr pudră, merge David, un tânăr cu suflet bun, căruia îi plac acadelele şi napolitanele. Lucrează de ani buni la fabrica de dulciuri, care iată se întrezăreşte printre copaci. Vai,
ce frumoasă este! Ferestrele sunt din turtă dulce, zidurile din bezele colorate, uşile din ciocolată, clanţele sunt din jeleu, rafturile din blat de tort, butoanele din bomboane.

– Bună dimineaţa, salută David echipa de cofetari, veseli şi harnici, îmbrăcaţi în halate albe şi purtând mândri coifuri înalte, ca cele boiereşti.
– Bună dimineaţa şi ţie, băiat vanilat! şi toţi au început să râdă cu poftă.
– Cum merge treaba?
– Foarte bine. Priveşte numai şi apoi spune ce părere ai.

Laptele proaspăt obţinut de la vacile de la ferma din apropiere se amestecă în valuri dansante cu praful de cacao turnat cu talent de cofetar. Vanilia şi romul curg în vasul în care vor lua naştere cele mai delicioase bomboane. Vişinele sunt aşezate cu bucurie în formele ce se vor umple de compoziţia realizată mai sus. Bomboanele iau forme diverse, apoi sunt puse la îngheţat, în frigidere înalte, la care se urcă folosind scări de scorţişoară. Rafturile sunt colorate variat, pentru fiecare tip de bomboană o altă nuanţă, astfel încât oamenii care se ocupă de ambalat să nu se încurce.

David a pornit în inspecţia de verificare a bomboanelor, pentru a putea porni acţiunea de împachetare.
– Bun, bun, arată delicios toate, forme perfecte, mirosuri apetisante, aşa că ne putem apuca de ambalat.
Colegii lui David s-au echipat corespunzător, punându-şi coifuri şi mănuşi din plastic, apoi au început să aranjeze delicatesele în cutii. Deodată se aud voci, strigăte, lacrimi. Toţi se miră, se privesc unii pe alţii, aşteptând parcă să iasă în faţă vinovatul şi să spună ceva concret în apărarea sa.
– Iar ne ambalează, iar vom sta zile în şir pe rafturile din magazine, să fim zgâlţâite de oameni şi copii pofticioşi, dar atât de nehotărâţi, spuse o bomboană fondantă.
– Eu propun o revoltă! Să nu mai stăm la împachetat!
– Nu este tocmai indicat. Tinerii aceştia sunt drăguţi, ne dau viaţă cu dragoste şi dăruire, ne iubesc şi ne răsfaţă.
– Ce propui atunci?
– Când suntem bruscaţi de oamenii din magazine, să îi atacăm murdărindu-i.
– Minunată idee.
Bomboanele au fost aşezate în cutii, sortate şi încărcate în camioane. Au pornit spre cofetării şi magazine, apoi au fost aranjate în raioanele de specialitate cu mai multă sau mai puţină atenţie şi migală. A venit noaptea, luminile s-au stins şi bomboanele au adormit obosite de drum, de emoţii şi agitaţie.
*
Se aud din nou paşi, din ce în ce mai mulţi, cu diferite frecvenţe şi intensităţi. Oamenii vin la muncă, deci este o altă zi. Prin spaţiul mic dintre cutia de carton şi carcasa de plastic în care stau bomboanele, pătrunde o rază diafană a luminii de neon. În curând, clienţi de diferite vârste se plimbă printre
rafturi. Bomboanele stau cuminţi doar-doar vor fi cumpărate şi scăpate din aceste locuri triste.

Doi copii, frate şi soră, caută un anumit sortiment de bomboane. Băiatul, deşi este destul de înalt, nu ajunge la ultimul raft, aşa că se înalţă pe vârfuri şi abia atinge cu degetele o cutie. Aceasta se răstoarnă. Bomboanele căzute sunt fie sfărâmate, fie au cucuie sau au căpătat ameţeli.

Suratele lor trec la atac. Sar de pe rafturi împroşcându-i pe cei doi copii cu siropul din ele sau murdărindu-i cu glazurile lor colorate, iscând astfel un adevărat dezastru. Angajaţii vin în fugă să vadă ce s-a întâmplat.

– Nu am văzut aşa ceva niciodată! se vaită vânzătoarele.
– Ce nebunie! Copiii aceştia sunt de vină!
– Să chemăm poliţia!
– Da, chemaţi poliţia, spuse şeful magazinului, luând copiii şi ducându-i la el în birou.

Băiatul trist, dar sigur pe el, încercă să povestească ce s-a întâmplat. Sora lui stătea cuminte pe o canapea.

– Nu-ţi răci gura de pomană. Aşteaptă să sosească poliţia şi vei da atunci explicaţii, rosti şeful  magazinului în timp ce îşi răsucea absent mustaţa. Doi poliţişti îşi făcură apariţia în birou.
– Ce s-a întâmplat?
– Aceşti copii au vrut să fure bomboane.
– Nu este adevărat, strigă băiatul, ridicându-se şi privind dur chipul şefului.
– Ne poţi povesti cum s-a petrecut toată tărăşenia?
– Sigur, domnule poliţist. Am vrut să iau un anumit sortiment de bomboane. Cutiile erau aşezate pe ultimul raft. M-am întins, am atins cu degetele cutia, dar nu am reuşit să o prind bine. Cutia a alunecat şi bomboanele s-au împrăştiat... Cred că bomboanele s-au revoltat, crezând că vreau să le fac rău. Dar nu am urmărit acest lucru. Nici gând, nici pe departe să fac asta.

Poliţistul l-a luat pe băiat şi au mers împreună la raionul cu dulciuri. Au reconstituit întâmplarea, şi s-a văzut că tânărul a avut dreptate. Bomboanele necăjite că au produs supărare unui copil bun şi iubitor de bomboane, au sărit în palmele lui.

Vânzătoarele şi poliţiştii au fost impresionaţi de gestul bomboanelor și au înţeles că a fost un accident nevinovat şi au eliberat copiii.
– Să mănânci tot ca să creşti, să ajungi la bomboanele care îţi plac, precum şi la visele tale, spuse zâmbind poliţistul.

Povestea ne invata ca... Întindeţi braţele spre ceea ce vă place, spre visele voastre. Aveţi curajul să spuneţi mereu adevărul, căci astfel se găsesc soluţiile mult mai uşor.

Autor: Claudia Groza Claudia este "o femeie puternica, fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg..." Autor carti pentru copii -"Poveşti cu pilde pentru copiii isteţi" si "Tobias, elefănţelul colorat" - dar si alte povestiri si articole dedicate copiilor. O puteti urmari si pe blog: povestilelizei.blogspot.ro.