Cheia magică

Într-un oraş sărăcăcios şi trist, trăia, împreună cu mama şi cei doi frăţiori ai săi, o fetiţă extrem de frumoasă şi veselă. Natalia, pentru că acesta e numele fetiţei, are 10 ani, dar este foarte isteaţă şi matură pentru vârsta ei. Îşi ajută mama la treburile casei, are grijă de frăţiorii ei, şi iubeşte nespus de mult animalele. Visul ei este ca, într-o bună zi, să trăiască la o fermă şi să poată oferi hrană oamenilor nevoiaşi.

– Natalia, du-te, te rog, să cumperi pâine! se auzi glasul mamei.

– Imediat, mami, răspunse fetiţa, trezindu-se din visarea care pusese stăpânire pe ea.

Nimic special până aici, puteţi spune. Dar trebuie mai întâi să ştiţi că Natalia are un picior mai scurt şi se deplasează puţin mai greu. Dar asta nu o împiedică să fie harnică, să-şi ajute mama şi să se joace cu fraţii ei.

Cu paşi înceţi, dar siguri, micuţa din povestea noastră se îndreapta spre magazin, când, în lumina puternică a soarelui, observă ceva strălucind. În jurul obiectului, era o horă de libelule, care s-au bucurat foarte mult văzând o fiinţă omenească. Cu teamă, Natalia s-a apropiat şi a zărit o cheie
frumos meşteşugită, cu forme interesante. Privind-o, semăna cu un şarpe înfăşurat pe un suport. Libelulele, cu voce de îngeri, i-au şoptit:

– Ridic-o, fată frumoasă, căci este o cheie magică, pe care a pierdut-o stăpâna noastră, Zâna Veseliei. Nu te speria că auzi nişte libelule vorbind. De fapt, suntem îngeri transformaţi în insecte, penru a face fapte bune şi a ajuta cât mai mulţi oameni.

– Primesc bucuroasă să mă alătur vouă, să ridic cheia şi să vă ajut!

– Îţi mulţumim, copilă minunată! Acum, este nevoie să ne urmezi la Stăpâna noastră, care a fost forţată să dispară din cauza soarelui puternic, ce o urmăreşte pentru a-i fura zâmbetul ştrengar.

– Dacă nu este foarte departe, astfel încât să nu întârzii mult acasă, vă însoţesc cu drag şi voie bună! a rostit hotărâtă Natalia.

– Te vom aduce degrabă înapoi acasă, cu pâine şi alte bunătăţi, drept răsplată a bunătăţii tale, s-au grăbit să spună în cor libelulele.

– Atunci, să pornim la drum, grăi fetiţa, aşezând cu grijă cheia într-un buzunar al rochiţei. Zâmbea, privind „armata“ de libelule ce o însoţea. Se simţea ca o prinţesă, protejată de insecte fermecate. Ceea ce, fie vorba între noi, nu era chiar atât de departe de adevăr. Norii se jucau cu razele de soare, care mângaiau cosiţele groase şi aurii ale copilei vesele. Frunzele arborilor se întorceau după frumuseţea şi zâmbetele pline de viaţă. Păsările o acompaniau în cântecele pe care le îngăna, pentru a nu se speria de necunoscut.

Dintr-odată, păsările au început să ţipe şi să se agite nefiresc, norii s-au înnegrit, soarele s-a ascuns în spatele lor, copacii şi-au îndoit crengile, şi din pădure a apărut o vrăjitoare hidoasă, între două vârste, cu faţa zbârcită şi unghiile lungi, îmbrăcată în zdrenţe. Natalia a făcut trei paşi înapoi, scoţând un sunet de teamă.

– Credeai că scapi aşa uşor, că toate vor merge ca unse? Ha, ha, ha, ce naivă eşti fetiţo! Ha, ha, ha, pe cât eşti de frumoasă şi veselă, pe atât de naivă. Ha, ha, ha! Acum, fii cuminte şi dă-mi cheia magică. Nu vreau să mă lupt cu tine!

– Dar vreau să înapoiez cheia stăpânei sale. Dacă ţi-o dau ţie, e ca şi cum am fura. De ce trebuie să fii mereu rea, Vrăjitoareo? Dacă ai fi amabilă, crede-mă, ai fi foarte frumoasă şi toată lumea te-ar plăcea. De ce nu încerci măcar să fii bună? rosti curajoasă copila poveştii noastre.

Ascultând vocea atât de melodioasă a micuţei, vrăjitoarea s-a îmbunat şi a decis să se schimbe. A lăsat-o pe fetiţă să treacă, ba chiar i-a urat succes si drum bun, fără alte obstacole. Libelulele au sărutat-o pe vesela Natalia şi s-au prins în cosiţele ei. Exact când soarele a ajuns în mijlocul cerului, adică în miezul zilei, fetiţa cu zâmbetul pe chip a ajuns la Zâna Veseliei.

– Bună ziua, stăpână! Ţi-am adus cheia magică! Poftim!

– Draga mea, nimeni în afară de tine nu putea reuşi. Zâmbetul şi inima ta bună înving răutatea. Am văzut în Globul de Cristal întâlnirea cu Vrajitoarea. Mă bucur că ai înfruntat-o şi, mai ales, că ai determinat-o să se schimbe. Eşti o fată minunată! Drept răsplată, am să deschid cufărul magic – a cărei cheie o pierdusem în grabă – şi am să-ţi dăruiesc o baghetă magică, ce te va ajuta să-ţi îndeplineşti trei dorinţe, pe care le vei scrie în acest caiet fermecat, spuse zâna, întinzânu-i cele două obiecte, atât de speciale.

– Orice dorinţă? întrebă mirată, Natalia.

– Orice dorinţă, copilă frumoasă şi zâmbitoare!

– Îţi mulţumesc, răspunse cu lacrimi de fericire în ochi micuţa. Te pot îmbrăţişa?

– Sigur, draga mea, cu tot sufletul, chiar te rog să mă îmbrăţişezi!

Cu bagheta magică şi caietul fermecat într-o traistă lucrată manual, micuţa Natalia, a pornit spre casă, în compania libelulelor. În dreptul pădurii în care locuia Vrăjitoarea, a apărut de această dată o femeie frumoasă, chiar dacă îmbrăcată sărăcăcios.

– Mulţumesc copilă, căci mi-ai schimbat viaţa! Am învăţat de la tine că bunătatea şi zâmbetul pot avea efecte miraculoase asupra chipului. Să ţi se împlinească visele, copilă veselă!

– Mă bucur că am putut să îţi fiu de folos! O viaţă minunată îţi doresc!

– Drum bun şi cele bune acasă!

– Mulţumesc, Fată Frumoasă! Să îţi alegi un nume… nu mai eşti vrăjitoare acum.

Rostind aceste cuvinte, Natalia se apropie de vechea Vrăjitoare şi o îmbrăţişă, contribuind la apariţia lacrimilor pe obrajii acesteia. „Şi vrăjitoarele au suflet, se pare, îşi spuse în gând micuţa.“

După această revedere, micuţa noastră şi-a urmat drumul spre casă, spre cei dragi, care o aşteptau cu pâinea. A oprit la magazin, a salutat politicos vânzătorul, a cumpărat pâine, a oferit un zâmbet drept bonus şi în câteva minute a fost în sânul familiei.

– Mamă, am avut parte de o întâmplare specială astăzi… şi micuţa i-a povestit cu lux de amănunte povestea ce aţi citit-o şi voi în rândurile de mai sus.

Când noaptea se pregătea să îşi arunce mantia de întuneric şi stele peste oraş, Natalia şi-a notat trei dorinţe în caietul fermecat: să îşi cumpere o proteză pentru picior, să locuiască la o fermă cu multe animale şi să contruiască o cantină pentru oameni nevoiaşi. Atinse de bagheta magică, dorinţele s-au îndeplinit treptat, exact în ordinea în care au fost notate.

Autor: Claudia Groza Claudia este "o femeie puternica, fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg..." Autor carti pentru copii -"Poveşti cu pilde pentru copiii isteţi" si "Tobias, elefănţelul colorat" - dar si alte povestiri si articole dedicate copiilor. O puteti urmari si pe blog: povestilelizei.blogspot.ro.