Cum ne jucam cu un copil cu autism?

Joaca copiilor cu autism este deseori numita „nepotrivita” pentru ca este diferita fata de joaca copiilor tipici – nu se implica in jocuri simbolice, fac o fixatie asupra unei anumite jucarii sau doar asupra unei anumite parti dintr-o jucarie si, de cele mai multe ori, se joaca cu obiecte care nu sunt neaparat jucarii (vase de bucatarie, sticle etc).

Din exterior putem considera ca acest lucru nu reprezinta neaparat o problema. Si atunci, cand si cum ar trebui sa intervenim in joaca lui?

Care este rolul jocului?

Ne jucam pentru ca asa invatam, exersam, stimulam copilul si asa se poate distra. Joaca pentru un copil cu autism nu trebuie sa fie diferita fata de joaca unui copil tipic. Si el invata, exploreaza mediul din jurul lui, testeaza si se distreaza, doar ca o face intr-o maniera proprie. Pentru un copil tipic, invartitul rotilor la o masina (ore intregi) poate sa fie o activitate foarte plictisitoare, in timp ce pentru un copil cu autism este de-a dreptul interesanta. Curentii de aer sau particulele de praf dintr-o raza de soare pot fi fascinante pentru el, reprezinta bucuria lui in explorarea mediului inconjurator. In acest moment putem interveni si il putem ajuta sa-si redirectioneze atentia catre un joc tipic, menit sa-i aduca tot atata bucurie si stimulare.

Cum invatam sa ne jucam?

Ca si limbajul, joaca reprezinta o abilitate care se dezvolta in mai multe etape.

Joaca senzoriala

La inceput, copiii experimenteaza obiectele cu ajutorul simturilor – le fixeaza cu privirea, le iau in mana, le gusta si le miros, le lovesc de alte suprafete pentru a face zgomot. Acest lucru nu se aplica doar in cazul jucariilor- „experimenteza” degete, par, animale sau alimente care pot fi la fel de fascinante, daca nu chiar mai interesante, decat jucariile. Toate aceste elemente fac parte din activitatile de joaca de la inceputul dezvoltarii copilului.

Joaca prin explorare

In urmatoarea etapa copilul va invata functiile si rolul obiectelor. Un ciocan poate fi folosit atat in cazul in care vrem sa batem cuie, dar si cand vrem sa demolam un zid din cuburi, de exemplu. Folosirea obiectelor intr-o maniera ciudata se considera a fi tot joaca prin explorare – se descopera si se aplica functia lor.

Jocul simbolic

Aceast tip de joc este cel mai dificil pentru un copil cu autism din moment ce se considera ca ei nu pot sa „se prefaca”. Dar aceasta etapa nu se refera doar la jocul simbolic, este etapa in care poate sa-si dea seama ca un obiect poate avea mai multe functii (o perie de par poate fi folosita si ca microfon, o rigla poate sa fie si catapulta).

Cum invatam un copil cu autism sa se joace?

Ca si stadiul de ecolalie in limbaj, copiii cu autism pot sa ramana fixati la un anumit stadiu de joaca sau pot sa apara intarzieri in dezvoltarea jocului. Aici  intervin mai multe motive:

• Cei care sunt in cautare de elemente senzoriale, pot sa ramana fixati pe jocul senzorial si sa refuze sa treaca mai departe.
• Cei care evita elementele senzoriale nu manipuleaza obiecte pentru a le descoperi functiile.
• Atunci cand se exploreaza posibilele functii ale obiectelor se cere o imagine mai mare, in ansamblu. Acest lucru poate fi deranjant pentru un copil care se concentreaza asupra detaliilor.
• Copilul cu autism prefera rutina.
• Dificultatea in comunicare.
• Gandirea rigida si perseverenta pot fi o bariera atunci cand trebuie sa descopere noi functii ale obiectelor.

De exemplu, sortarea si aranjarea jucariilor reprezinta un pas normal in joaca lor iar pentru unii copii care simt nevoia sa fie totul pus in ordine, aceasta etapa in dezvoltarea jocului poate fi foarte placuta si satisfacatoare. Acest lucru rezulta din comportamentul stereotip precum alinierea masinutelor (in mod normal, copilul tipic o plimba pe covor). Aceasta aliniere este mai degraba un semn de imaturitate, decat o abilitate incorecta in joc. In concluzie: este important sa ne amintim ca o intarziere in aceasta arie de dezvoltare nu inseamna ca ei nu pot sau nu-si vor dezvolta pe viitor ablititati de joaca mai complexe. Pur si simplu nu au ajuns la stadiul respectiv.

Unde ii ajutam?

Prin acest ajutor nu trebuie sa schimbam neaparat lucrurile cu care se joaca sau sa-i invatam sa se joace in aceeasi maniera ca cea a copiilor tipici. Pur si simplu ii ajutam sa-si foloseasca jocul si obiectele lor in dezvoltarea unor abilitati mai complexe.

Una dintre cele mai importante functii ale jocului este invatarea si practicarea abilitatilor sociale: cooperarea, impartirea jucariilor, asteptarea la rand si integrarea intr-un grup. Acestea sunt in general cele mai dificile actiuni in dezvoltarea copilului cu autism. „Blocajul” lor in ceea ce priveste joaca le reduce sansele in ceea ce priveste interactiunea sociala. 

Implicarea in jocul simbolic merge mana in mana cu dezvoltarea limbajului – in ambele arii este nevoie de abilitatea de a folosi un lucru care sa reprezinte altceva. Cuvintele inlocuiesc ideile, obiectele si evenimentele cam in aceeasi maniera in care o banana poate fi folosita pe post de telefon sau un tatic devine Batman (tata-supererou).

Ce facem in cazul copiilor care nu se joaca deloc?

Unul dintre primele lucruri pe care le observam la un copil cu autism este faptul ca nu se joaca cu jucarii. Totusi, acest lucru nu este relevant atunci cand se evalueaza nivelul de dezvoltare in ceea ce priveste jocul.

• Aceasta e o jucarie

In teorie, jucaria este obiectul cu care ne jucam, dar in realitate avem o viziune foarte precisa despre cum ar trebui sa arate. Consideram ca e ciudat ca un copil sa loveasca podeaua in mod repetitiv cu un pantof, dar ni se pare normal daca face acelasi lucru utilizand un ciocan de jucarie.

• Este distractiv pentru copil?

De cate ori nu am citit ca cele mai bune jucarii pentru copiii mici sunt cele viu colorate si zgomotoase? Automat consideram ca de aceste jucarii sunt atrasi toti copiii. Atunci cand un copil nu le arata interes, consideram ca nu are abilitati in aria de joc. Trebuie sa luam in considerare faptul ca multe din aceste jucarii (destinate distractiei) sunt un cosmar pentru copiii hipersensibili (sunt zgomotoase, miros a plastic, au o anume textura) sau sunt asociate cu imprevizibilul de cei care sunt stresati de schimbare brusca (jucarii care apar din cutie- genul pop-up, cuburi care pot sa cada etc).

• Pentru ca asa trebuie?

Copiii sunt inconjurati de jucarii pe care noi le-am ales ca fiind interesante, luand in considerare stadiul lor de dezvoltare. In cazul in care ei nu isi manifesta interesul pentru ele, apare motivul de ingrijorare. Dar daca ei pur si simplu nu le gasesc atragatoare sau nu au ajuns inca la un nivel de dezvoltare fizic si cognitiv potrivit respectivelor jucarii? Asa ca, inainte de a trage o concluzie, trebuie sa ne gandim daca ei au anumite abilitati:

• Din mai multe lucruri, pot sa identifice jucariile?
• Copilul este interesat de jucarie?
• Copilul are abilitatea fizica de a se juca cu respectiva jucarie?
• Copilul stie sa foloseasca jucaria?
• Copilul stie cand e momentul pentru joaca?
• Copilul stie unde sa se joace?
• Copilul poate sa aleaga ceva cu care sa se joace?
• Copilul poate sa faca tranzitia in mod independent si sa inceapa joaca?
• Copilul poate sa comunice atunci cand are nevoie de ajutor?

Cum ajutam un copil cu autism sa se joace?

Alaturati-va copilului

Aratati-va interesul. Stati pe covor impreuna cu el si aliniati masinute (daca asta face copilul), vorbiti cu el despre ceea ce faceti in acel moment sau inventati un cantec despre acest lucru, practic redirectionand rutina lui intr-un joc functional.

Uitati tot ceea ce stiati despre jucarii

Incercati sa acceptati lucrurile pe care copilul le considera interesante. Veti incerca in zadar sa-i captati atentia si sa-l faceti sa interactioneze daca nu ii aratati ca respectati item-urile pe care el le foloseste cu placere in joaca. Cum ar putea sa se simta in siguranta si sa inceapa sa exploreze mediul din jur daca  lucrurile pe care ei le considera interesante sunt „gresite”?

Extindeti-le orizontul

Nu ii inlocuiti obiectele preferate, aratati-i noi modalitati de a se juca cu ele. Invatati-l care este functia corecta a obiectului si apoi extindeti catre alte utilizari. In cazul in care unui copil ii place sa sorteze, oferiti-i multe lucruri pe care sa le sorteze si arati-i diferite modalitati de a face acest lucru (sortare dupa marime, culoare, forma).

Concluzia

Copiii cu autism pot sa se joace si se joaca. Daca joaca lor este diferita de cea a copiilor tipici sau daca se joaca cu obiecte ciudate, asta nu inseamna ca sunt disfunctionali. Ca toti copiii, au nevoie de ajutor si incurajare pentru a progresa joc si pentru a-si dezvolta mai multe abilitati.

Psiholog Clinician Carmen Hotar - Presedinte Asociatia ARICA