5 sfaturi pentru mamele exagerat de protective

Esti genul de mamă protectivă sau mai degrabă iţi laşi copilul să crească independent?

Crezi că atenţia excesivă acordată copilului îl va ajuta sau îi va face mai degrabă o defavoare pe termen lung?

Deşi părinţii vor să se asigure încă de când copiii lor sunt mici că vor reuşi în viaţă şi vor avea succes în ceea ce îşi propun, uneori exagerează cu grija.

Când este prea mult şi când este suficient?

Trebuie să insistăm în anumite cazuri sau să lăsăm copilul să decidă cât de mult se implică într-o anumită activitate?

E ceva greşit în a fi un părinte un pic mai protectiv decât restul?

5 sfaturi utile dacă eşti o mamă prea protectivă

Implicarea părinţilor în educaţia copilului este un domeniu atent studiat de-a lungul vremii. Cele mai multe recomandări ale psihologilor duc la teoria că 1 mamă ideală este aceea care se implică şi răspunde activ la cerinţele copilului dar respectă nevoia lui de independenţă.

Părinţii care respectă această teorie au şanse mai mari să cultive în educaţia copiilor lor valori înalt academice, psihologice şi sociale. Obţin rezultate mai bune faţă de parinţii mult prea permisivi  sau faţă de cei care tind să controleze copiii la fiecare pas. In primul rând, avantajul este acela că prin atitudinea lor ei reuşesc să îşi motiveze copiii. Un copil motivat va dori să se autodepăşească, să fie competitiv, să inveţe mai mult decât ceilalţi tocmai pentru a îşi indeplini dorinţele.

2 Copilul trebuie să descopere propria lui motivaţie. Un copil care primeşte simpla recomandare să rezolve un puzzle va încerca o perioadă mai îndelungată de timp să îl construiască decât altul care este încurajat constant că este deştept şi capabil.

Pare oarecum o contradicţie faţă de instinctul nostru matern însă încurajarea în mod excesiv a copilului îi distruge treptat încrederea în sine. In exemplul de mai sus, un copil care va primi un puzzle dificil va simţi frustarea riscului de a pierde titlul de copil inteligent, în loc să simtă motivaţia de a rezolva un joc doar pentru propria lui plăcere şi încântare. 

3 Copilul trebuie să inveţe că părinţii sunt alături de el să îl sprijine atunci când nu se descurcă. Atunci cand copilul tău se descurcă să mânance singur, sau să se încalţe, să se imbrace sau să aranjeze singur jucăriile, tu nu trebuie să mai participi la aceste activităţi. Il poţi supraveghea, îl poţi aştepta sau îl poţi răsplăti dacă a reuşit o anumită performanţă (de ex, să fie gata pentru şcoala în cel mult 15 minute).  Insă activitatea respectivă trebuie să rămână doar în grija lui.

4 Copilul are voie să greşească! Aşa învaţă să meargă, să mănânce, să scrie sau să citească, să meargă cu bicicleta sau să nu se bată cu copiii de la şcoală. In funcţie de vârsta copilului, anumite greşeli sunt mai uşor de tolerat decât altele. Si tu ai învăţat din greşeli şi să crezi ca vei putea face orice ca prichindelul tău să nu le repete este nu doar naiv dar şi imposibil de realizat. Pregăteşte copilul încă din copilărie să înţeleagă ce înseamnă a greşi şi ce înseamnă consecinţe! Doar aşa vei avea un adolescent responsabil şi motivat să reuşească în viaţă.

5 Intelege diferenţa dintre implicare recomandată şi nerecomandată în educaţia copilului. Dacă băiatul tău nu vrea să îşi facă tema la matematică, este recomandat să insişti şi să il supraveghezi. Greşit ar fi să îi rezolvi chiar tu tema sperând că a inţeles şi că data următoare va rezolva singur. Părinţii care spun ne înscriem la facultate şi ştiu mai multe despre specialitatea respectivă decât copiii lor, nu îi motivează să reuşească.

Un părinte iubitor este acela care îşi ascultă copilul, îl invaţă să se descurce singur, îl provoacă să îşi depăşească limitele fără să îl facă să se simtă vionvat sau frustrat. E normal să ai o stare de anxietate, să vrei să îl controlezi mereu,  însă copilul tău va creşte şi deja de la vârsta adolescenţei trebuie să se descurce pe cont propriu. Rolul tău este să te asiguri că este capabil să treacă peste orice obstacol îi apare în viaţă.

Dacă îţi doreşti să ai un copil descurcăreţ şi care să aibă succes în ceea ce îşi propune, tu trebuie să fii propriul lui exemplu. Copiii ne urmăresc cu atenţie şi dacă îţi doreşti ca ei să preţuiască valorile morale, asigură-te că şi tu le respecţi întotdeauna. Un părinte fericit şi mulţumit de viaţa lui va avea un copil fericit şi capabil să fie la rândul său un părinte model.